2 august 1913 – S-a născut în Valea Glodului-Vulturești, județul Suceava, preotul Ilarion Argatu (din botez Ioan), ieromonah și apreciat duhovnic. Studii la Seminarul Teologic din Dorohoi, continuate la Facultatea de Teologie din Cernăuți; în paralel a urmat cursurile Școlii Militare din Bacău, obținând gradul de sublocotenent. Hirotonit preot (1 decembrie 1940); preot slujitor la parohiile Oniceni (1940-1941) și Ruși Ioneasa – Oniceni II (1941-1946); transferat la parohia Boroaia (1946-1948); urmărit de Securitate a stat ascuns timp de mai mulți ani (1948-1964); se reîntoarce la parohia Boroaia (1965-1972); tuns în monahism cu numele de Ilarion (1973), apoi hirotesit arhimandrit; duhovnic la mănăstirile: Antim (1973-1977), Căldărușani (1977-1979), Cernica (1979-1999). A trecut la cele veșnice pe data de 11 mai 1999 în București (înmormântat la Boroaia, județul Suceava).
Lucrări publicate postum: „Ce gândesc eu” (2001); „Ne vorbește Părintele Ilarion Argatu. Despre post. Despre botez” (2003); „Ne vorbește Părintele Ilarion Argatu. Despre mărturisire” (2003); „Ne vorbește Părintele Ilarion Argatu. Despre Sf. împărtășanie. Despre Preoție” (2003); „445 de răspunsuri duhovnicești ale Părintelui Rarion Argatu la întrebările credincioșilor” (2006).
