Părintele Ene Braniste s-a născut la 12 octombrie 1913, în localitatea Suseni – județul Argeș. A studiat la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeș, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București (unde și-a obținut licența și doctoratul), la Facultatea de Litere (secția Limba română) și la Seminarul pedagogic „Titu Maiorescu” din București.
A fost asistent la catedra de Teologie Practică de la Facultatea de Teologie, pentru Liturgică și Pastorală, apoi conferențiar și profesor titular, iar după pensionare a fost profesor consultant la aceeași catedră, în cadrul Institutului Teologic Universitar București. De asemenea, a fost prorector și apoi rector al Institutului, vicepreședinte al Comisiei de Pictură a Patriarhiei Române, un timp membru cleric al Adunării Eparhiale și al Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor și membru în Comitetul tehnic al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
A susținut conferințe la întruniri ecumenice peste hotare. A fost hirotonit diacon în 1940 și preot în 1950. A publicat multe lucrări de specialitate, a diortosit după textele originale mai multe cărți de slujbă, a publicat zeci de studii, recenzii, predici, dări de seamă etc.
