16 iunie 1872 – S-a născut în Câmpulung Moldovenesc, azi județul Suceava, preotul și profesorul de teologie Vasile Gheorghiu. Studii la Liceul ortodox din Suceava, apoi la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1890-1894), care i-a conferit doctoratul (1897); studii de specializare la Facultățile de Teologie romano-catolice și protestante din Viena, Bonn, Breslau (azi Wroclaw) și Leipzig (1897-1899). Profesor de Studiul biblic și Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1901-1938), decan al Facultății de trei ori, preot (1896) și „arhipresbiter mitrofor”, redactor, apoi director al revistei teologice „Candela” din Cernăuți (1911-1914 și 1923-1933), președinte al Asociației clerului ortodox din Bucovina, membru de onoare al Academiei Romane (1938). Este considerat cel mai de seamă teolog neotestamentar român, cu lucrări temeinice de introducere și exegeză, cronologie biblică și teologie biblică.
Lucrări: Epistola Sf. Apostol Iacov (1899), Epistola Sfântului Iuda (1901); Epistola către Galateni (1904); Viața și activitatea Sfântului Apostol Pavel (1909); Epistola către romani, cu introducere și comentarii (2 vol., 1923-1924); Sfânta Evanghelie după Matei, cu comentarii (3 vol., 1925-1933); Anul și ziua morții Domnului nostru Iisus Hristos (1926); Introducere în sfintele cărți ale Testamentului Nou (1929, 900 p.); Noțiuni de cronologie, calendaristică și calcul pascal (1936). A publicat și numeroase alte studii în rev. „Candela”. Au rămas în manuscris Comentarii la Evangheliile de la Marcu, Luca și Ioan, Epistolele I și II Corinteni, Galateni și Iacob, precum și o ediție critică a cărților Noului Testament, singura de acest fel în literatura teologică ortodoxă.
