15 septembrie 1861 – S-a născut în Târgu Jiu, profesorul de teologie Ioan Cornoiu . Studiază la Seminariile „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea (1873-1877) și „Central” din București (1877-1880), apoi la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1880-1984), unde obține doctoratul în 1885. A fost profesor suplinitor (1885), provizoriu (1992), apoi titular definitiv (1895) la catedra de Enciclopedia și Metodologia studiilor teologice, Exegeză și Introducerea în Noul Testament, funcționând până la moarte. Decan în 1913. Paralel a deținut și alte funcții: director al Cancelariei Mitropoliei Ungrovlahiei (1885-1892 și 1896-1909); primul director al Cultelor în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (1892-1895); profesor la Seminarul „Nifon” (1903-1913), membru al „Societății pentru învățătura poporului român” și al „Societății Geografice Române”. A trecut la cele veșnice pe data de 13 iunie 1913 în București.
Lucrări: Schițe din viața Sf. Apostol Pavel (BOR, 1894-1895); Istoria canonului Noului Testament (BOR, 1894-1895); Istoria textului cărților Noului Testament (BOR, 1894-1895 și 1895-1896); Introducere în cărțile Noului Testament. Manual pentru Seminariile teologice (1903; ed. a II-a, 1911).
