Mitropolitul Gurie Grosu și-a făcut studiile la Școala spirituală (1888-1892) și Seminarul teologic din Chișinău (1892-1898), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1898-1902), unde a obținut titlul de magistru în teologie. Călugărit în mănăstirea Noul Neamț (Chițcani), hirotonit ieromonah și numit „misionar eparhial” (1902), mai târziu hirotesit protosinghel și arhimandrit (1909). A stăruit pentru înființarea unei tipografii eparhiale (1906), a inițiat și a fost redactorul revistei „Luminătorul” în Chișinău (1908). Stareț la mănăstirea Sf. Avram din gubernia Smolensk (1909), director la școlile normale de învățători din Grușevsk (1910-1914) și Samovka (1914-1917), profesor de Limba română în Chișinău (1917/1918), militant activ pentru realizarea statului național român unitar (ministru adjunct al Justiției în Guvernul provizoriu din Chișinău). La 4 iulie 1918 este ales de Sf. Sinod din București arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul „Botoșăneanul” (hirotonit la Iași la 15 iulie 1918 în 1919 numit arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (cu titlul „de Bălți”); la 1 ianuarie 1920 este numit locțiitor de arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului, la 21 februarie 1920 ales titular (înscăunat numai în 1921), iar din 28 aprilie 1928 devine mitropolit al Basarabiei, păstorind până la 11 noiembrie 1936, când a fost pensionat.
14 noiembrie 1943 – a trecut la cele veșnice mitropolitul Gurie Grosu al Basarabiei (1920-1936)
