14 iunie 1970 – A trecut la Domnul Mitropolitul Criveanu Nifon, în București. S-a născut la 20 februarie 1889 în Slătioara, fostul județ Romanați (azi în jud. Olt).
A studiat la Seminarul „Central’ (1902-1910), la Facultatea de Teologie din București (1910-1914), cu specializare la Facultățile de Teologie din Montpellier și Paris (1924-1926). A fost preot la Biserica „Lucaci’ (1916-1922) și la Biserica „Popa Soare’, ambele din București (1922-1924). De asemenea a fost profesor și director la Seminarul „Nifon’ din București (1926-1928).
În 1927 a intrat în monahism la Mănăstirea Cernica, fiind hirotesit arhimandrit – vicar al Episcopiei Râmnicului în 1928. În perioada 1929-1933 a fost arhiereu-vicar la aceeași eparhie, cu titlul de „Craioveanul’. La 19 octombrie 1933 a fost ales episcop la Huși, fiind înscăunat la 12 martie 1934. La 30 noiembrie 1939 a fost ales mitropolit al Olteniei, cu reședința la Craiova, fiind înscăunat la 21 decembrie, același an. A fost pensionat forțat la 20 aprilie 1945. Ca mitropolit, s-a remarcat mai ales prin organizarea asistenței sociale.
Dintre lucrările sale putem menționa: Calea vieții. Studii exegetice (1913); Spre fericire. Studii morale (1914); Patimile Mântuitorului (1923); Puterea unui copil. Istorioare morale (1927); Cugetări și maxime pentru viață (1929); Pământ sfânt. Cuvântări ocazionale (1933); Pe drumul datoriei. Cuvântări ocazionale (1935); Pace pre pământ. Meditații religioase (1938); Împărăția muncii. Cuvântări (1939); Credința ta te-a mântuit. Pastorale (1941); În grădina Ghetsimani. Meditați religioase (1943), Domnul este cu Tine’. Cuvântări
