Studii la București; ierodiacon din 1818, ieromonah și arhimandrit din 1824, episcop al Râmnicului în același an, locțiitor de mitropolit (1829-1833), membru în „ocârmuirea” provizorie care a condus Mitropolia (1834-1840), apoi mitropolit (ales 2 9 iunie 1840), conducând, în continuare, și eparhia Râmnicului (până în 1848). În timpul păstoririi lui s-au înființat seminariile din Țara Românească (1836-1837); a trimis patru bursieri la Pesta, cinci la Atena, șapte în Rusia, contre care s-au recrutat viitori profesori de seminar; s-au tipărit cărți de slujbă și de învățătură. Atitudine duplicitară în timpul Revoluției din 1848. Retras din scaun la 27 iulie 1849.
14 ianuarie 1850 – A trecut la cele veșnice în București mitropolitul Neofit al Țării Românești
