13 martie 1996 – A trecut la cele veșnice, în București, arhiereul VALERIAN ZAHARIA – din botez Vasile (n. 6 noiembrie 1905 în satul Muncel, comuna Străoane, jud. Vrancea). Studii: Seminarul Teologic „Sf. Andrei” din Galați (1919-1927), Facultatea de Teologie din București (1927-1931), Seminarul Pedagogic de pe lângă Universitatea din București (abs. 1931). Secretar la Școala de cântăreți bisericești din București (1929-1930), protopsalt la Biserica „Spirea Veche” din București și pedagog la Seminarul monahal de la Cernica (1931-1932). Tuns în monahism sub numele Valerian și hirotonit ierodiacon (1932); profesor (1932) și director (1933) al unei Școli de cântăreți din Basarabia, ieromonah (1935), protosinghel (1936), arhimandrit (1937), profesor la Seminarul „Veniamin” din Iași (1940-1941), profesor de Religie în Ploiești și stareț al Mănăstirii Ghighiu (1941-1944), exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor (1944), stareț al mănăstirilor Câmpulung Muscel, apoi Antim din București. La 11 noiembrie 1951 a fost ales episcop al Oradiei (hirotonit la 13 noiembrie, înscăunat la 25 noiembrie 1951); pus în retragere de Sf. Sinod la 12 decembrie 1969. A desfășurat o apreciabilă activitate pastoral misionară și culturală. Membru în câteva delegații sinodale române care au vizitat alte Biserici. A publicat lucrări teologice și antisectare. Lucrări: Îndrumătorul pastoral (1953); Taina mântuirii oamenilor (1955); Flori alese din grădina Sfintelor Scripturi. Concordanță biblică (1955); Slujind Ortodoxia (1965); broșuri, articole de îndrumare în „Mitropolia Ardealului”, „Telegraful Român”, „Îndrumătorul bisericesc” de la Sibiu ș.a.
13 martie 1996 – A trecut la cele veșnice, în București, arhiereul VALERIAN ZAHARIA
