1 noiembrie 1925 – Se împlinesc astăzi 86 de ani de la întronizarea primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea

S-a născut în Toplița, județul Harghita, la 18 iulie 1868, primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea (din botez Iile). Studii la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), apoi la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883-1887), la Institutul Teologic din Sibiu (1887-1890) și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891- 1895), unde obține doctoratul cu o teză despre „Viața și opera lui Eminescu” (tipărită în limba maghiară 1895). Învățător-director la Școala confesională românească din Orăștie (1890-1891), secretar (1895-1902), apoi consilier (asesor, 1902-1909) la Arhiepiscopia Sibiului, hirotonit diacon necăsătorit ( 30 ianuarie 1900), arhidiacon (8 septembrie1901), călugărit la Mănăstirea Hodoș Bodrog (1902), sub numele Miron, ieromonah (13 aprilie 1903), protosinghel (1 iunie 1908), redactor la „Telegraful Român” (1898-1900), președinte al „despărțământului” Sibiu al Astrei (1905), președinte al Reuniunii Române de Muzică din Sibiu și al altor instituții culturale românești; în calitate de consilier a adus o contribuție directă la ridicarea actualei Catedrale Mitropolitane și la înființarea Băncii culturale „Lumina” din Sibiu. La 21 noiembrie/3 decembrie 1909, ales Episcop al Caransebeșului (înscăunat 25 aprilie/8 mai 1910). În această calitate, a apărat școlile confesionale românești din Banat în fața încercărilor Guvernului din Budapesta de a le desființa. Participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și membru al delegației românilor transilvăneni care a prezentat actul Unirii la București. Membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1919). La 18 decembrie 1919 a fost ales Mitropolit primat al României întregite, iar în ziua următoare, învestit și înscăunat. La 4 februarie 1925 devine primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925. Sub păstorirea lui s-a făcut unificarea bisericească din noul stat român unitar, s-a organizat Biserica noastră ca Patriarhie, s-a votat Statutul de organizare și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române din 1925. În timpul păstoririi lui a reapărut revista „Biserica Ortodoxă Română” (1921); a inițiat apariția revistei „Apostolul”, organ de publicitate al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1924), s-a îngrijit de traducerea și tipărirea Bibliei sinodale din 1936 (în traducerea preoților profesori Gala Galaction, Vasile Radu și Mitropolitului Nicodim), precum și a unor ediții din Noul Testamentm a sprijinit tipărirea de cărți teologice în Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, a înființat Seminarul Teologic „Miron Patriarhul” din Câmpulung pentru orfanii de război (1922) și Academia de muzică religioasă din București (1927), a sprijinit o serie de tineri teologi la studii peste hotare; sub el s-a ridicat actualul Palat Patriarhal și a fost repictată Catedrala Patriarhală; a ctitorit schitul de lemn de la Toplița A contribuit la întărirea legăturilor cu alte Biserici creștine prin vizitele sale la Locurile Sfinte (1927), în Anglia (1936), Polonia (1938) sau prin delegațiile străine pe care le-a primit; a sprijinit participarea teologilor ortodocși români la congrese și întruniri ecumeniste peste hotare sau convocarea unor asemenea întruniri în țară (Conferința regională a Alianței mondiale pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică, la București în 1933, fiind ales președinte de onoare, Conferința româno-anglicană de la București din 1935 ș.a.). Pe plan politic, a făcut parte din Regența Instituită după moartea regelui Ferdinand (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și a fost prim-ministru (10 februarie 1938 – 6 martie 1939). A trecut la Domnul pe data de 6 martie 1939 la Cannes, Franța (înmormântat în Catedrala Patriarhală din București).

Comentarii Facebook


Știri recente