Ziua Națională a României este sărbătorită în fiecare an la 1 Decembrie, dată care marchează momentul în care, în 1918, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a adoptat rezoluția unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. Alegerea acestei zile păstrează vie amintirea actului ce a încheiat procesul unirii tuturor provinciilor istorice românești.
În 1990, Parlamentul României a decis prin Legea nr. 10 din 31 iulie ca ziua de 1 Decembrie să devină Zi Națională. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, oficializând astfel sărbătoarea.
Între 1866 și 1947, Ziua Națională era celebrată la 10 Mai, o dată cu triplă semnificație. În 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul ca domnitor. În 1877, Carol I promulga legea care consfințea independența față de Imperiul Otoman. În 1881, România era proclamată Regat.
După abdicarea regelui Mihai la 30 decembrie 1947 și plecarea sa în exil, regimul comunist a stabilit ca Zi Națională data de 23 august. În 1944, la această dată, România a rupt alianța cu Puterile Axei, a încetat războiul împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei naziste și Ungariei horthyste.
La 1 Decembrie 1990, prima sărbătorire oficială după schimbarea regimului a avut loc atât la Alba Iulia, în prezența multor oficialități, cât și la București, unde s-a organizat parada militară de la Arcul de Triumf. Din acel an, paradele și ceremoniile militare și culturale au devenit tradiție în toată țara.
Totul a început în 1859
Unirea provinciilor Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu România a finalizat procesul început în 1859 prin unirea Moldovei cu Țara Românească, continuat cu alipirea Dobrogei după 1878, unirea Basarabiei la 27 martie 1918 și a Bucovinei la 28 noiembrie 1918. Marea Unire a fost realizată sub conducerea regelui Ferdinand.
Transilvania găzduia cea mai puternică mișcare națională românească din toate teritoriile aflate sub stăpânire străină. În aprilie 1918, la Paris, Traian Vuia și alte personalități au fondat Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina, cu scopul de a informa guvernele occidentale despre dorința românilor de a se elibera de dominația austro-ungară.
În toamna anului 1918, Partidul Național Român a afirmat public dreptul românilor la autodeterminare. Alexandru Vaida-Voevod a prezentat în Parlamentul de la Budapesta poziția românilor, cerând recunoașterea drepturilor naționale. Tot atunci s-a constituit Consiliul Național Român Central, format paritar din reprezentanți ai Partidului Național Român și ai Partidului Social-Democrat.
Adunarea de la Alba Iulia
La 7/20 noiembrie 1918, Consiliul Național a decis convocarea unei mari adunări la Alba Iulia pentru 18 noiembrie/1 decembrie. Toate circumscripțiile electorale, instituțiile, organizațiile profesionale, culturale și sociale au fost chemate să trimită reprezentanți. Alegerea Alba Iuliei ca loc al adunării a avut un puternic simbolism istoric.
În zilele premergătoare adunării, au sosit la Alba Iulia fruntașii care au definitivat programul evenimentului. La 1 decembrie 1918, în sala Casinei erau prezenți 1.228 delegați, la care se adăugau peste 100.000 de oameni adunați pe Câmpul lui Horea, veniți din toate zonele românești pentru aștepta hotărârea istorică.
Rezoluția Marii Adunări Naționale a decretat unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat și teritoriile învecinate cu România și a afirmat dreptul națiunii române asupra întregului Banat. Adunarea a ales apoi Marele Sfat Național, care urma să numească Consiliul Dirigent. Hotărârea a fost primită cu entuziasm și a devenit documentul ce a consfințit România Mare.
Unirea desăvârșită
Regele Ferdinand a emis la 11/24 decembrie 1918 decretul prin care confirma unirea, iar în 1920 Parlamentul a ratificat legile unirii tuturor provinciilor istorice.
În anii următori, familia regală a vizitat Transilvania, iar la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand I a fost încoronat ca Rege al tuturor românilor, marcând simbolic încheierea procesului de unificare.
Foto credit: Samoilă Mârza (Sărbătoarea Unirii de la Alba Iulia, 1918)
