Sâmbăta care precede sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim este ultima zi din Postul Sfintelor Paști în care se mai fac pomeniri de obște pentru cei adormiți. Pomenirile vor fi reluate, potrivit rânduielii obișnuite, după Săptămâna Luminată.
„Sărbătoarea Floriilor este pregătită de sâmbăta lui Lazăr, zi în care Mântuitorul Iisus Hristos îl învie pe Lazăr, arătând biruința Sa asupra morții ca o prefață a biruinței asupra morții pe care o face cu Învierea, în Duminica Învierii. Săptămâna Patimilor este una deosebită în care nu mai sunt pomeniți cei adormiți, cu atât mai mult în Săptămâna Luminată, când chiar și slujbele speciale făcute pentru cei morți, în caz de înmormântare, se fac prin adăugarea canonului pascal, deci fiind o rânduială specială pentru această perioadă. Nu pentru că nu am putea să îi pomenim pe cei morți, dar culminând pregătirea aceasta cu sâmbăta lui Lazăr, ne rugăm pentru cei morți pentru că și ei vor învia la a doua venire a lui Iisus Hristos”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.
Cei trecuți la cele veșnice sunt pomeniți în mod special în două sâmbete de peste an: cea dinaintea Duminicii „Înfricoșătoarei Judecăți” și sâmbăta dinaintea Duminicii „Pogorârii Duhului Sfânt”, numită și Sâmbăta Rusaliilor sau Moșii de Vară.
Cultul morților este fundamentat pe învierea lui Hristos care s-a făcut, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, „începătură (a învierii) celor adormiți. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om și învierea morților (I Cor. 15) și tot el ne îndeamnă „despre cei ce au adormit, nu voim să fiți în neștiință, ca să nu vă întristați, ca ceilalți, care nu au nădejde, pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.” (I Tes. cap. IV). Astfel, prin pomenirea înaintașilor în această zi, Biserica își exprimă speranța răspunsului bun pe care îl vor primi la Judecata de Apoi toți oamenii înviați întru nădejdea Împărăției cerurilor.
