Pentru a-şi dovedi fidelitatea faţă de organul conducător în stat, partidul, adeseori, fără a poseda un material probatoriu penal, Securitatea opera arestări şi desfăşura anchete soldate cu torturi fizice şi psihice. Plecându-se de la aceste situaţii, nu de puţine ori spre mijlocul anilor 50 ai „democraţiei populare“ s-au desfăşurat anchete în Ministerul Afacerilor Interne în scopul nu de a îndrepta nişte abuzuri, ci pentru debarcarea unor oameni consideraţi incomozi de către liderii partidului. Dar excesul de zel al lucrătorilor din Securitate a continuat să se înregistreze şi în a doua mare campanie de arestări şi condamnări, începută la ordinul partidului în anul 1958. Aşadar, în noaptea de 18 spre 19 aprilie 1960, părintele Gheorghe Popescu-Colibaşi din Bucureşti era ridicat de Securitate sub acuzaţia de „favorizare la uneltire contra ordinii sociale“, iar locuinţa percheziţionată.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.