„Postul, după cum ne învață Domnul Hristos, nu trebuie să fie un post al tristeții, al constrângerii, al obligativității postirii, ci să fie un post al bucuriei inimii, al întăririi și înoirii sufletului, care, prin postire devine mai ușor pentru că se ușurează trupul și se lipsește de tot ceea ce este nefolositor”, a spus duminică PS Sofronie, Episcopul Oradiei.
Potrivit site-ului oficial al Eparhiei, Preasfinția Sa a slujit la mănăstirea bihoreană „Sfânta Cruce” atât în duminica lăsatului sec de brânză, cât și în prima zi a postului, când a oficiat slujba canonului.
Între îndemnurile privitoare la Postul Sfintelor Paști a fost acela de a ierta pe cei ce ne-au greșit. „Prin iertare începem orice post și tot prin iertare trebuie să călătorim în viața noastră pământească”, a spus ierarhul.
În această duminică PS Sofronie a aniversat, din punct de vedere liturgic, 19 ani de la primirea darului arhieriei, în 21 februarie 1999 – Duminica Izgonirii lui Adam din Rai.
În cadrul Sfintei Liturghii, Chiriarhul Oradiei a hirotonit în treapta preoției pe diaconul Ioan Octavian Ungur, pe seama bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Parohia Groși, Protopopiatul Oradea.
Luni, în prima zi a Sfântului și Marelui Post al Paștilor, Episcopul Oradiei a oficiat, în biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea „Sfânta Cruce”, slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia a citit prima parte a Canonului celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul.
Preasfinția sa a subliniat importanța programului liturgic și duhovnicesc intens din această perioadă de curățire spirituală.
„Ziua aceasta în care se începe Sfântul și Marele Post este numită și Lunea curată, zi în care cu toții ne curățim simțirile, ca să începem așa cum se cuvine călătoria Sfântului și Marelui Post.”, a precizat ierarhul.
Edificarea Mănăstirii Sfânta Cruce din Oradea a început în anul 1992, la iniţiativa Episcopului de Vasile Coman al Oradiei, lucrările fiind încredinţate monahiei Mina Bădilă.
În 1993 a fost adusă aici, din satul Corbeşti, judeţul Bihor, o biserică de lemn – monument istoric de la începutul secolului al XVIII-lea; de-a lungul timpului, prin grija şi osteneala obştii monahale şi cu ajutorul a multor binefăcători, au fost zidite în incinta aşezământului monahal, pe lângă numeroase corpuri de chilii şi clădiri anexe, o biserică mare de zid cu hramul Adormirea Maicii Domnului, dar şi alte patru paraclise cu diferite hramuri, în total şase sfinte altare.
Foto credit: Episcopia Oradiei
