Duminica a XXIII-a după Rusalii la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Ioan Teologul din Chișinău

În Duminica Vameșului și a Fariseului, la 5 februarie 2012, Înaltpreasfințitul Petru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, a oficiat împreună cu un sobor de preoți și diaconi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” din Chișinău, după cum ne informează Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei.

În cuvântul său de învățătură, Înaltpreasfințitul Petru, s-a referit la perioada Triodului ca „un timp de curățire de păcat, de urcuș duhovnicesc spre Lumina Învierii”.

Referindu-se la fariseul din parabola Evanghelică, Înaltpreasfințitul Mitropolit și Exarh Petru, între altele, a spus: „Fariseul era un om evlavios, respecta Legea, postea de două ori pe săptămână și da zeciuială din tot ce agonisea, dar faptul că era mândru, rugăciunea de la templu nu i-a adus nici un câștig sufletesc. Cel de-al doilea care se ruga, ne departe de fariseu, era un vameș. Vameșii erau desconsiderați de evrei, pe de o parte pentru că nu erau corecți atunci când colectau impozitele, erau lacomi și adunau mai mult decât prevedea legea, iar pe de altă parte ei erau cei care slujeau unui regim de ocupație. Vameșul din Evanghelie avea conștiința că era păcătos de aceea nici nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer, ci doar repeta o scurtă rugăciune: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”. Și ne spune Evanghelia că vameșul s-a întors mai îndreptat la casa sa, decât fariseul. De ce? Pentru că fariseul era plin de mândrie, unul din păcatele cele mai grave, care poate pune stăpânire pe om. Cuvintele lui: „Dumnezeule, îți mulțumesc pentru că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți și desfrânați, sau ca acest vameș”, cu toate că era o mulțumire adusă lui Dumnezeu era mai degrabă o laudă de sine. El mai mult se lăuda, decât se ruga. Și pe lângă laudă, el judeca pe aproapele său. Mândria este unul din cele mai mari păcate, este izvorul tuturor relelor. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: Nimic nu este mai rău în lume decât mândria. Iar Fericitul Augustin referindu-se la același viciu, afirmă: Vindecați mândria și nu va mai fi păcat. Stârpiți această patimă urâtă și iadul va fi gol. Daunele acestui păcat sunt fără măsură. El a păgubit și îngeri și oameni. El rupe legăturile de rudenie și de prietenie. El întunecă suflete, ducându-le la pierzanie. Atunci când omul este mândru, sufletul lui este plin de întuneric. Se întâmplă același lucru ce s-a întâmplat cu Lucifer, când s-a mândrit – din înger de lumină s-a transformat în diavol. După care a urmat îndepărtarea de Dumnezeu. Așa se întâmplă și cu omul. Când se mândrește, sufletul se întunecă și în consecință se îndepărtează de Dumnezeu și de semeni. (…) Să luptăm cu toate forțele noastre cu acest viciu, pentru a nu avea pe Dumnezeu împotriva noastră. Pentru că ne spune Sfânta Scriptură că: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă”, adică Dumnezeu ajută, doar pe cei smeriți. Să cultivăm smerenia, această virtute de aur, care ne aseamănă cu Dumnezeu și ne aduce pace și liniște în suflet și, în definitiv, dobândim mântuirea”, a spus Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei.

Comentarii Facebook


Știri recente