După o devastatoare epocă ateistă, o mutaţie de conştiinţă fundamentală repune astăzi în centrul vieţii comunitare Biserica. Procesul are drept vector… copiii! Aceste „mâini cu ajutorul cărora atingem cerurile“, cum spunea clericul reformator american Henry Ward Beecher, fac din Biserică „un acasă“ întregitor, în care ei îşi aduc şi părinţii rătăciţi, fie în bezna deceniilor comuniste, fie în provocările prezentului secularizat. Copiii din Parohia „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul“ din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin, sunt un exemplu în acest sens.
Despre trecutul comunist al oraşului Oraviţa, judeţul Caraş-Severin, vorbesc astăzi doar consecinţele dezastrului: ruinele vechilor întreprinderi miniere, sărăcia, depopularea, disperarea, îmbătrânirea, alienarea. Pe scheletul acestei triste moşteniri însă, o nouă şi din păcate restrânsă generaţie de copii se aşază cu conştiinţa într-un alt fel de timp: cel al lui Dumnezeu. Această mutaţie fundamentală de conştiinţă se datorează nevoirii preoţilor care au deschis Biserica către ei, dăruindu-le-o. Şi ei, copiii, şi-au împropriat-o, făcând-o „un acasă“ al lor, în care şi-au adus întreaga familie, adunată cu bunici, cu părinţi, de prin ruinele vremurilor rătăcitoare.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
