20 de citate ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu despre creaţie şi criza ecologică

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu despre creaţie şi criza ecologică
  1. Ortodoxia este angajată din punct de vedere ecologic. Ea este Biserica „verde” prin excelenţă. Credinţa şi cultul nostru ne întăresc angajamentul luat de a ocroti creaţia şi de a promova „utilizarea euharistică” a lumii, solidaritatea cu creaţia. Atitudinea creştinului ortodox este opusul instrumentalizării şi exploatării lumii.

  2. Considerăm că rădăcinile crizei mediului nu sunt în principal economice sau politice, nici tehnologice, ci în mod profund şi esenţial religioase, spirituale şi morale. Este o criză despre şi din interiorul inimii omului.

  3. Lumea aceasta nu este numai un dar al lui Dumnezeu, ci şi o provocare pentru oameni. Cel puţin am ajuns să cunoaştem adevărul că ne-am comportat inadecvat cu mediul natural şi resursele lui. Consecinţele sunt simple şi dureroase. Sunt evidente în aerul pe care îl respirăm, în apa pe care o bem, în mâncarea pe care o consumăm, în problemele de sănătate emoţională şi fizică pe care le confruntăm, precum şi în relaţiile dintre noi pe plan local, regional, naţional şi global.

  4. Adevărul este că dincolo de orice diferenţă de doctrină care ar putea caracteriza diferitele confesiuni creştine şi dincolo de orice dezacord religios care ar putea separa diferite comunităţi de credinţă, pământul ne uneşte într-un mod unic şi extraordinar. În cele din urmă, cu toţii împărţim pământul de sub picioarele noastre şi respirăm acelaşi aer al atmosferei planetei. Chiar dacă nu ne bucurăm de resursele lumii în mod corect şi just, totuşi cu toţii suntem responsabili pentru ocrotirea şi conservarea ei.

  5. O Biserică neglijentă în rugăciune pentru mediul natural este o Biserică ce refuză să ofere hrană şi băutură unei omeniri suferinde.

  6. O societate care îşi ignoră misiunea de a purta de grijă pentru toţi oamenii este o societate care abuzează de însăşi creaţia lui Dumnezeu.

  7. A afecta creaţia lui Dumnezeu este echivalent cu a păcătui.

  8. Virtutea contemplării sau a tăcerii reflectă calitatea de a aştepta şi a depinde de harul lui Dumnezeu. În aceeaşi măsură, rânduiala postului sau a înfrânării descoperă puterea de a nu dori sau de a dori mai puţin. Ambele calităţi sunt decisive într-o cultură care pune accent pe nevoia de a ne grăbi, prevalarea „dorinţelor” individuale faţă de „nevoile” globale.

  9. Suntem chemaţi – de fapt, suntem obligaţi – să ne asumăm rolul de a conserva pământul ca un dar şi resursă oferită omenirii de un Creator iubitor.

  10. Această planetă este un organism dătător de viaţă, care este mai mult decât suficient pentru cei care ştiu şi practică moderaţia.

  11. Pământul şi oamenii au fost creaţi şi meniţi să existe într-o relaţie de respect şi armonie.

  12. Pe măsură ce lăcomia pune stăpânire pe comunităţile noastre, consumul creşte dincolo de ceea ce poate susţine pământul. Cu alte cuvinte, cei lacomi devastează mai multe resurse decât ceea ce poate pământul să reînnoiască. Deţinerea pământului într-o manieră atât de egoistă îl privează de proprietăţile sale dătătoare de viaţă şi atrage o mare ameninţare asupra restului creaţiei.

  13. În termeni religioşi, modul în care ne raportăm la natură reflectă în mod direct modul în care ne raportăm la Dumnezeu şi la semenii noştri, precum şi modul în care ne raportăm la biodiversitatea creaţiei.

  14. Criza ecologică se raportează în mod direct la provocarea morală de eliminare a sărăciei şi de promovare a drepturilor omului.

  15. Încălzirea globală este o criză morală şi o provocare morală.

  16. Ocrotirea vitalităţii şi diversităţii planetei noastre este o responsabilitate sfântă şi o vocaţie comună.

  17. Atitudinile şi comportamentele oamenilor faţă de creaţie au un impact direct asupra semenilor şi reflectă atitudinile şi comportamentul oamenilor faţă de semeni, în special faţă de săraci.

  18. Ecologia este legată în mod inevitabil de sociologie şi economie, astfel toate activităţile ecologice sun măsurate şi judecate în ultimă instanţă după efectele pe care le au asupra celor mai defavorizaţi şi în suferinţă din lume. Problema ecologică este în esenţă una sociologică.

  19. Soluţia la problema ecologică nu este doar o chestiune de ştiinţă, tehnologie şi politică, ci, poate în principal, o chestiune care ţine de schimbarea minţii, de noi valori şi de un etos nou. În teologia creştină utilizăm termenul de metanie, care înseamnă schimbarea minţii, o schimbare totală a mentalităţii.

  20. Nu este oportună doar intenţia unei culturi ecologice şi luarea unor decizii fără a lua în considerare şi impactul acestora asupra mediului.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente