Nicolae Lungu a făcut studii la Seminarul ‘Central’ (1912-1920) și paralel – la Școala normală de învățători, apoi la Conservatorul din București (1920-1925) și Facultatea de Teologie (Iic. 1927), toate în București.
Între anii 1928 și 1929 a urmat cursurile de vară pentru dirijori de la Viena. Și-a desfășurat activitatea ca profesor, dirijor și compozitor timp de peste 60 de ani numai în București, ca: profesor de muzică la Liceele ‘Mihai Eminescu’ (1927-1931) și ‘ Aurel Vlaicu’ (1931-1938), la Seminarul pedagogic Universitar ‘Titu Maiorescu’ (1939-1941), inspector al învățământului muzical (1941 – 1944), din nou profesor la Liceul ‘Sf. Sava’ (1944-1948) și la Școala mixtă ‘Tudor Vladimirescu’ (1948-1956).
Paralel, a fost dirijor adjunct la Societatea corală ‘Carmen’ (1922-1928), la Ateneele populare (1926-1927), la Societatea ‘Cântarea României’ (1929 – 1935), apoi dirijor al corului ‘Ligii Culturale’ (1927-1928), fondator și dirijor al Societății corale ‘România'(1934-1949), cu care a dat concerte și peste hotare, dirijor de cor la bisericile: Sf. lIie-Gorgani (1921-1922), Cotroceni (1922-1928), Amza (1928-1939), Sf. Spiridon Nou (1940-1947); conferențiar titular pentru Catedra de muzică bisericească, Ritual și Tipic la Institutul Teologic Universitar (1949-1976) și dirijor al Coralei Patriarhiei (1947- 1985); membru al Uniunii Compozitorilor din România.
A publicat manuale didactice, studii și articole, Iucrări de muzică psaltică și corală.
