Ziua Națională a României este marcată atât în țară, cât și în afara ei prin acțiuni menite să sublinieze importanța zilei de 1 Decembrie 1918 în istoria poporului român. Departe de țară, românii din diaspora își împărtășesc tristețile, bucuriile și dorul într-un loc pe care cei mai mulți îl consideră „acasă”: biserica, pe care, oriunde se duc, „o iau cu ei, pentru că Biserica este neamul”.
Criza de identitate, fenomen ce îi afectează într-o mai mare măsură pe românii aflați în afara granițelor țării, își găsește o alinare în lăcașurile de cult ortodoxe înființate în aceste zone. „În diaspora, simțul românesc se ascute mult mai mult decât în România. Vă spun acest lucru din experiența multor ani pe care i-am petrecut în mijlocul românilor de aici, din Marea Britanie. Ei sunt, poate, mai duri în părerile lor despre țara natală, dar asta pentru că o iubesc și pentru că pot face comparația între lucrurile bune sau mai puțin bune de aici și de acasă. Ei realizează, așadar, mult mai bine ceea ce au lăsat în urmă și văd ceea ce se întâmplă acasă cu alți ochi”, spune părintele Silviu Petre Pufulete, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe” din Londra, o parohie în jurul căreia se adună cea mai mare comunitate ortodoxă românească din Marea Britanie. În privința rolului Bisericii în viața românilor din diaspora, părintele Silviu Pufulete subliniază faptul că „nu există alt loc care să-i facă să se simtă mai acasă decât biserica”. „La fiecare Sfântă Liturghie de duminică participă câteva sute de credincioși, majoritatea oameni tineri, iar numai anul trecut, spre exemplu, ne-am bucurat să avem în biserica noastră peste 700 de botezuri, dat fiind faptul că natalitatea în rândul românilor de aici este mult peste cea din țară. Am avut zile în care am botezat și câte 20 de copii. Acestea sunt doar câteva cifre, pentru a vă putea face o imagine despre cât de puternică este legătura între biserică și comunitatea românească din Londra. În spatele acestor cifre, însă, este o activitate de pastorație extrem de complexă. Românii noștri nu vin în biserică doar pentru slujbe, pentru botezuri sau cununii; vin și atunci când caută un loc de muncă, și atunci când au rămas fără adăpost, și când un patron nu le-a plătit munca depusă, când se ceartă între ei sau în orice altă problemă de viață în care ei simt că au nevoie de ajutorul și implicarea preotului. Conștient sau nu, românii duc cu ei Biserica oriunde se duc, pentru că Biserica este neamul”, spune părintele Silviu Pufulete, cel care se află în slujba comunității românești din Marea Britanie de peste 30 de ani.
Există și români care privesc ziua de 1 decembrie mai curând ca pe un moment de reflecție, decât ca pe o sărbătoare în adevăratul sens al cuvântului. „Din păcate, eu nu mă regăsesc în poporul de astăzi, ci în România lui Eminescu, a lui Petre Țuțea, în neamul martirilor și sfinților români. Ziua Națională îmi aduce aminte de ei și îmi pare foarte rău că inteligența, curajul și credința lor nu mai reușesc să iasă la suprafață în neamul nostru”, spune cu amărăciune în glas Mihai Cristea, 31 de ani, un absolvent de sociologie venit în Marea Britanie în urmă cu două luni și care lucrează în prezent în orașul Newcastle, în domeniul hotelier. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 30 noiembrie 2013, semnat de Bogdan Cronț)
