În fiecare an, în data de 1 mai, este celebrată Ziua internaţională a muncii. Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai, ca Ziua internaţională a muncitorilor. În anul 1872, circa 100.000 de muncitori din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
Sfântul Apostol Pavel a legat munca de învăţătura despre mântuire, căci fiecare, din lucrarea mâinilor sale, să facă şi milostenie, să dea celui care are nevoie (Efeseni IV, 28) şi „să faceţi fiecare ce are de făcut, şi lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat porunca” (I Tes. IV, 11).
De asemenea, acelaşi apostol, în prima epistolă către Tesaloniceni spune dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce (cap. III, vs. 10).
Sfinţii Părinţi ne îndeamnă la o activitate prin muncă, spre iubirea aproapelui, pentru ajutorarea celor lipsiţi. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că munca este un factor de desăvârşire personală, căci ea curăţă mintea de gânduri deşarte şi ţine mintea trează şi oferă sănătate trupească.
Să nu dispreţuim munca şi să nu învinuim lucrarea. Căci chiar înainte de a obţine Împărăţia Cerurilor, ne procură pe pământ cea mai mare răsplată, o plăcere curată: şi nu numai o plăcere curată, ci ceea ce este mai însemnat ca plăcerea, o sănătate neschimbăcioasă, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Sfântul Vasile cel Mare, în cap. 37 al Regulilor monahale, consideră că munca este o poruncă divină: vrednic este lucrătorul de hrana sa (Matei X, 10). Totodată, îndeamnă ca evlavia sa să nu fie un pretext spre lene, ci un îndemn la muncă întrucât muncim şi din dragostea aproapelui, iar cel ce nu vrea să muncească, nici să nu mănânce.
