Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameşului şi a Fariseului) a marcat începutul Triodului, o perioadă de pregătire pentru Postul Mare, care premerge Praznicului Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În prima duminică din Triod, 21 februarie 2016, Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie în biserica Parohiei Pârscovul de Sus din judeţul Buzău, aflată sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic misionar Sfântul Roman Melodul.
Ierarhul a rostit un cuvânt de povăţuire, în care a evidenţiat principalele învăţături duhovniceşti ce reies din Pilda Vameşului şi a Fariseului, prezentată de Sfântul Evanghelist Luca în Pericopa Evanghelică a acestei duminici: „Fiecare dintre frăţiile voastre ați intuit în ce a constat greşeala sau păcatul fariseului, care s-a rugat, în acelaşi timp, cu vameşul, în templu. Oare, de ce nu s-a întors şi el, acasă, la fel de îndreptat ca vameşul, de vreme ce împlinise, cu acrivie, prevederile Legii? Din nefericire pentru el, lui Dumnezeu nu i-a plăcut rugăciunea sa, pentru că a fost făcută într-o stare de spirit dominată de sentimentul suficienţei de sine, un sentiment ce naşte multe păcate, precum mândria, aroganţa și dispreţul față de cei din jur. Apoi, rugăciunea fariseului n-a fost pe placul lui Dumnezeu, pentru că acesta s-a comparat cu vameşul din spatele templului. Rostind cuvintele «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş» (Luca 18, 11), fariseul se declara satisfăcut de performanțele sale spirituale, considerându-se drept, fără de păcate, spre deosebire de acel vameș, despre care știa foarte bine că este un om păcătos. Cu toate acestea, Dumnezeu a apreciat rugăciunea smerită a celui din urmă, întrucât, conștientizându-și starea de păcătoșenie – mai ales că făcea parte din acea categorie socială, blamată de toţi oamenii, din pricina păcatelor lăcomiei și furtului – el nu cerea decât milă: «Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului» (Luca 18, 13)”.
„Pocăinţa nu este doar un cuvânt rostit la întâmplare, ci reprezintă o acţiune concretă, pornită din adâncul inimii și care presupune mai multe etape. În primul rând, penitentul trebuie să-și recunoască starea de îmbolnăvire spirituală, determinată de păcatele săvârşite; în al doilea rând, să simtă nevoia lăuntrică de a-și exprima regretul sau părerea de rău față de acestea și, în al treilea rând, să ia decizia de a nu repeta păcatele care i-au întinat viaţa, străduindu-se, totodată, să le combată, prin săvârşirea faptele bune ce se opun, corespunzător, acelor păcate. De pildă, dacă cineva este stăpânit de păcatul lăcomiei, va trebui să lupte împotriva acestui păcat, prin încercarea de a fi altruist, generos, darnic și milostiv cu semenii săi“, a spus Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei.
Actualul locaş de cult al Parohiei Pârscovul de Sus a fost ridicat, în anul 1845, de episcopul Chesarie al Buzăului, pe locul vechii biserici, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
După încheierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ciprian i-a cercetat pe cei 16 bătrâni găzduiţi în aşezământul social din parohie, cărora le-a adresat cuvânt de mângâiere sufletească şi le-a oferit iconiţe şi pachete cu alimente.
Tot în această zi, chiriarhul a vizitat Casa memorială Vasile Voiculescu din comuna Pârscov, locul de naştere al marelui poet creștin, numit de contemporani „doctor fără de arginți“ și „un sfânt printre mireni“, datorită viețuirii sale ascetice, în post, rugăciune și simplitate.
