Duminica a 28-a după Rusalii
(a Sfinţilor Strămoşi) (Pilda celor poftiţi la cină) Luca 14, 16-24
Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că, iată, toate sunt gata! Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici. Şi slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slujitor: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.
Textul Evangheliei din Duminica a 28-a după Rusalii ne transmite, în rezonanţa liturgică a pregătirii pentru marele praznic al Naşterii Domnului, un mesaj ce are în prim plan apropierea noastră de Dumnezeu, definită ca o invitaţie – mereu valabilă – la Cina euharistică. Fragmentul din Sfânta Evanghelie după Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, capitolul al 14-lea, versetele 16-24, conţine relatarea pildei cinei celei mari sau a celor chemaţi la cină. De fiecare dată când citim această pildă regăsim, fără excepţie, tensiunea dată de diferenţa între cei care, pe de o parte, ratează printr-un refuz ancorat în necesităţile curente ale vieţii intrarea la cină şi bucuria comuniunii, şi cei care, aşezaţi la răscruce de drumuri sau de viaţă, sunt atraşi cu o forţă de iubire ce nu poate fi cuantificată spre bucuria împreună-cinării cu Dumnezeu.
Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.
