Un imn al Sfântului Simeon Noul Teolog despre cunoașterea lui Dumnezeu

Toți sfinții luminați se umplu de strălucire și văd slava lui Dumnezeu

pe cât e cu putință firii omenești să o vadă

Privește de sus, Dumnezeul meu, și binevoiește a Te arătași a Te întreține cu mine, sărmanul.

Descoperă-mi lumina Ta,

deschide-mi cerurile,

sau mai bine zis deschide-mi mintea

și intră și acum înăuntrul meu.

Răspunde, ca odinioară,

prin gura mea murdară

celor ce spun unii :

că nu e nimeni

care a văzut în mod conștient pe Dumnezeu,

nici nu L-a văzut cineva

înainte, afară de apostoli.

Ba nici aceia, spun ei,

nu L-au văzut limpede pe Dumnezeu și Tatăl (loan XIV, 9).

Ei dogmatizează că este tuturor

necunoscut și nevăzut,

folosindu-se de cuvântul

ucenicului prea iubit loan

care spune : „Pe Dumnezeu nu L-a văzut

nimeni dintre oameni” (loan I, 18).

Da, Hristoase al meu, răspunde-mi repede,

ca să nu par celor fără de minte că aiurez.

– Scrie, a zis, cele ce-ți spun,

scrie și nu zăbovi !

Eu eram Dumnezeu dinainte de toate

zilele, orele și timpurile,

ba și de toate veacurile

și de toate făpturile

văzute și cugetate.

Eram mai presus de minte și rațiune,

mai presus de toată cugetarea

unic cu unicul, unic.

Și nimic din cele văzute,

dar nici din cele nevăzute

nu era înainte de-a fi făcute.

Eu sunt singurul necreat

împreună cu Tatăl și cu Duhul Meu ;

singur fără de început,

din Tatăl Meu fără de început.

Nici unul dintre îngeri,

nici dintre arhangheli

și nici din alte cete (îngerești)

n-a văzut vreodată firea Mea,

nici pe Mine Însumi, Creatorul, întreg,

așa cum sunt.

Ei nu văd decât o rază a slavei

și un fir al luminii Mele

și totuși se îndumnezeiesc.

Căci toți primesc razele dumnezeirii

ca o oglindă, care primește razele soarelui

sau ca o piatră de cristal

luminată la amiază.

Dar nimeni nu s-a învrednicit

să Mă vadă întreg,

nici dintre îngeri, nici dintre oameni,

nici dintre Sfintele Puteri.|Căci sunt în afara tuturor și tuturor nevăzut

fără îndoială, nu pizma față de ei

Mă face să nu fiu văzut (întreg) și prin ei înșiși.

Nici lipsa de frumusețe

mă face să Mă ascund și să nu Mă arăt.

Ci fiindcă nu s-a aflat nimeni vrednic

de dumnezeirea Mea,

nici nu s-a făcut creatura

egală în putere cu Creatorul.

Dar nici nu îi este aceasta cuiva de folos.

Însă văzând o rază mică,

află tainic că Eu exist cu adevărat

și Mă cunosc că sunt Dumnezeu

care i-am adus la existență.

Și, ca urmare, plini de uimire și de frică

Îmi liturghisesc, cântându-Mi.

Căci nu e cu putință ca Dumnezeu

să aducă la existență un alt Dumnezeu,

egal în putere cu Creatorul

și de o ființă cu Acela ;

nici nu e cu putință

să devină creatul

de o ființă cu Creatorul.

Căci cum s-ar putea face egal

creatul cu Necreatul ?

Cele create sunt mai mici

decât Cel ce e pururea la fel

și fără de început și necreat.

Prin aceasta vei mărturisi că Acela există.

dar că e atât de deosebit,

pe cât o căruță sau un fierăstrău,

de Cel ce le-a alcătuit.

Deci cum va cunoaște căruța

pe cel ce-a alcătuit-o ?

Sau spune-mi cum va cunoaște

fierăstrăul (Isaia X, 15) pe cel ce-l mișcă ?

Cum ÎI vor cunoaște de nu le va da lor

cunoștința despre Sine,

de nu va pune în ele vederea

Cel ce le-a alcătuit,

fapt cu neputință pentru toate cele create.

Deci nimeni dintre oameni

și nimeni dintre îngeri

n-a primit puterea

de-a da altora duhul,

sau de-a le procura viața.

Dar Domnul tuturor

având singur puterea,

având singur stăpânirea

și fiind izvorul vieții,

aduce la existență viețuitoarele însuflețite

și dăruiește fiecăreia prin voință,

ca un Meșter, ca un Stăpân

câte gândește și voiește.

Lui fie slava și puterea

acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sursa:doxologia.ro

Comentarii Facebook


Știri recente