IPS Ioachim a slujit luni, în ziua serbării Sfintei Mucenițe Varvara, la Mănăstirea băcăuană Tisa Silvestri. După ceremonialul liturgic a avut loc tunderea în monahism a maicii Anastasia care va viețui în obștea Schitului Sfânta Olga din Eparhia Romanului și Bacăului.
Împreună cu Arhiepiscopul Romanului și Bacăului au slujit în așezământul monahal numeroși clerici, între care și Arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna. Acesta a primit Crucea Țării de Jos, cea mai înaltă distincție a Eparhiei Romanului și Bacăului, pentru întreaga activitate spirituală desfășurată timp de douăzeci și cinci de ani ca stareț al Mănăstirii Putna.
Părintele Arhimandrit s-a aflat la Tisa Silvestri cu prilejul tunderii în monahism a maicii Anastasia, fiind duhovnicul ei, notează site-ul oficial al Eparhiei.
În acest context, IPS Ioachim a spus că Mănăstirea este o familie care trăiește în comuniune și în iubire față de Dumnezeu și de semeni.
Avându-L pe Dumnezeu-Iubire, atunci pornești pe calea aceasta, angajându-te liber și necondiționat. Mai întâi este sfatul: «De voiește cineva!», iar apoi sfatul devine Lege. Pe drumul către mântuire se găsesc foarte multe semne care ne arată că Dumnezeu este cel care ajută și mântuiește întotdeauna. Dumnezeu nu alege, ci ne alege, a mai spus ierarhul.
Arhim. Melchisedec a spus la rândul său că monahismul este moarte și înviere.
Orice slujire este un prilej de întâlnire cu Hristos și este o bucurie imensă. Emoțiile trăite astăzi au fost deosebite. Eu nu am trăit călugăria la mine la fel de mult ca atunci când am participat la această ierurgie atunci când frați întru Hristos au pornit pe această cale. De mai multe ori am trăit-o la alții, pentru că ea este moarte și înviere. Este moartea omului celui vechi și nașterea întru Hristos, a explicat starețul Mănăstirii Putna.
Mănăstirea Buna Vestire – Tisa Silvestri se află într-o zonă de dealuri şi văi în Tisa Silvestri, un mic sat, aflat la o distanţă de 25 km de Bacău. Aflată în zona superioară a dealurilor, mănăstirea a fost aşezată cu faţa spre văile largi care deschid o perspectivă deosebită.
Prima atestare documentară este în data de 13 aprilie 1729 când un răzeş dăruieşte schitului Tisa o parte din satul Mărmureni-Vaslui.
Foto credit: Arhiepiscopia Romanului și Bacăului
