De aceea nu aștepta, Doamne ferește, să cadă omul în comă.
A pus Dumnezeu pocăința. Este al doilea Botez. Te-ai mărturisit, te-a dezlegat preotul, să nu mai faci păcatul. Fă oleacă de canon și te-ai curățit. Când simți că iar ai mai greșit, du-te iar la spovedanie. Când vedeți în casa voastră că a slăbit cineva: tata, mama, sora, copilul, nora, oricine ar fi, și vezi că-i bolnav tare, nu aduce întâi doctorul! Doctorul este un bolovan de pământ ca și mine. Eu mor acum, el moare mâine. Ai văzut vreun doctor de 500 de ani? Cum să moară, dacă are și injecții și pastile și-i doctor? Cum să moară? Dar când a sosit clipa, toți ne ducem la Hristos.
Omul, când a slăbit tare, nu mai ține minte ce păcate a făcut. El uită dacă-i chinuit de boală și-i amețit de cap; dar îl poți spovedi chiar dacă nu poate vorbi, ci numai dacă aude. Și dacă aude, preotul îl întreabă, și el, dacă a făcut păcatul, zice: „Da”. Dacă n-a făcut, zice „Nu”. Dar dacă i s-a legat limba și și-a pierdut și cunoștința, nu-l mai poți mărturisi, că el nu mai știe nimic.
De aceea nu aștepta, Doamne ferește, să cadă omul în comă. Sau cum a pățit nu de mult o femeie cu bărbatul ei: „Nu aduce preotul, că doar eu nu mor!”, a zis el. „Dar ești slab, măi Ioane”. „Nu aduce preotul acum!” Și în noaptea aceea a murit nespovedit de douăzeci de ani. Vedeți cum l-a înșelat diavolul să nu aducă preotul? Dar ce, preotul vine cu moartea la tine? Vine cu Preacuratele Taine și Hristos este viața lumii; vine cu viața, cu învierea și cu dumnezeirea lui Iisus Hristos să te vindece și să-ți dea sănătate!
(Ne vorbește Părintele Cleopa – 3, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 89)
