Arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, a transmis un mesaj la mutarea la cele veșnice a Protoschimonahului Iacob Bîrsan, nașul său de călugărie.
Părintele Exarh prezintă o biografie mai detaliată a monahului, pe care îl numește „unul din cei de demult, stâlp al Bisericii noastre dreptmăritoare”.
După ce Vasile Bîrsan a fost tuns în monahism Mănăstirea Putna (1985), cu numele de Visarion, și hirotesit duhovnic pe seama aceleiași mănăstiri (1986), timp de un an a fost duhovnic la Mănăstirea Moldovița.
„Aici l-am cunoscut, într-o vacanță de vară în timpul studiilor la Seminarul teologic. Jertfelnic și râvnitor, venise cu tractorul la mănăstire, pentru că alt mijloc de transport nu era disponibil, și a început imediat să spovedească maicile”, rememorează Arhim. Melchisedec Velnic.
„În 1989, când am intrat în monahism la Mănăstirea Putna, l-am regăsit aici și pe părintele Visarion. Pentru că știam că este un părinte blând și râvnitor, l-am ales ca naș de călugărie.”
„A fost un OM. Serios și atent, responsabil și jertfelnic până la epuizare, Părintele Iacob nu a știut alt drum decât acela al urmării lui Hristos. Spunea de foarte multe ori că «Biserica are nevoie de oameni de jertfă». Și viața i-a devenit jertfă!” scrie arhimandritul.
„Mai spunea că monahul ar trebui să aibă scris, cu litere mari, în chilia sa cuvintele lui Hristos: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11, 29). Nevoința lui aceasta a fost: să-și coboare cugetul sub toți. Simplu, dar înțelept, a știut să se facă, asemenea Sfântului Apostol Pavel, «tuturor toate» (1 Cor 9, 22) ”.
„A căutat, prin tot ceea ce a făcut, să-i urmeze Sfântului Ioan Iacob, nu doar prin nevoința pe care a făcut-o la Hozeva, la căpătâiul acestuia, dar și prin felul lui de a fi. Răbdarea și jertfelnicia sa, greu de egalat astăzi, l-au învrednicit de mare har înaintea lui Dumnezeu”, mai transmite starețul Mănăstirii Putna.
„A avut mereu, pentru fiecare om care se apropia de el pentru un sfat sau mângâiere, un cuvânt simplu și hotărât, purtând mireasma Duhului Sfânt. Cei care, aflându-se la răscruce de drumuri sau în impas, s-au apropiat de Părintele Iacob, au plecat întăriți, având convingerea că Dumnezeu le-a vorbit prin Părintele.”
„Un ctitor de biserici, un model pentru monahi și un mângâietor și povățuitor smerit al tuturor: iată în câteva cuvinte chipul acestei făclii ce va lumina de acum înainte ascuns, dar cu aceeași putere, în inimile noastre”, continuă exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
„Dumnezeu sfințește pe cei ce iubesc podoaba Casei Lui și noi știm că recunoștința noastră va fi privită de Părintele luminilor cu bunăvoință, sfințind și smerita noastră rugă: Doamne, primește pe cel ce vine acum la Tine, că mult Te-a iubit!” încheie Arhim. Melchisedec Velnic.
Repere biografice
În ianuarie 1990, adică imediat ce s-a putut, Ierom. Visarion Bîrsanu a plecat în pelerinaj la Locurile Sfinte (Athos, Sinai) și a rămas să se nevoiască în Țara Sfântă, o dorință veche a sa.
La Mănăstirea Hozeva, a fost ucenicul Părintelui Ioanichie Pârâială, care, la rândul său, a fost ucenicul Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul).
Starea de sănătate l-a obligat să revină în țară, unde a popularizat viața și scrierile Sf. Ioan Iacob Hozevitul și a ctitorit noua biserică a Mănăstiri Pojorâta, cu hramul sfântului. Plecat din nou la Ierusalim, a ajutat mult la ridicarea Așezământului românesc de la Ierihon.
A primit Schima Mare și numele de Iacob în 2007, în România, unde a ctitorit, în 2012-2015, Schitul „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul și Sfânta Ana” din Mestecăniș, com. Iacobeni, jud. Suceava, unde va fi înmormântat.
Sursa foto: Mănăstirea Putna
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
