În ziua de prăznuire a Binecredinciosului Împărat Iustinian, Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală din Roman. Frumusețea slujbei a fost încununată de hirotonia întru preot a tânărului diacon Cristian Melinte pe seama parohiei Orbic, Prototopiatul Buhuși, informează epr.ro.
Bucuria binecuvântărilor arhierești din „inima” eparhiei a continuat a doua zi, în Duminica a VIII-a după Rusalii, când Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul a slujit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul slujbei, ierarhul a împărtășit copiii prezenți la rugăciune în catedrală cu Sfintele Tainte, iar la final, după cum este tradiția, a rostit un cuvântul de învățătură. În contextul serbării Anului Omagial al Tainei Spovedaniei și al Sfintei Împărtășanii, ierarhul a explicat semnificația Evangheliei din această duminică. „Cheia înțelesurilor euharistice ale înmulțirii pâinilor și peștilor ne-o oferă Ioan Evanghelistul. În capitolul 6, după această minune, Iisus se retrage singur în munte „cunoscând că voiau să-L facă rege„, iar ucenicii au plecat cu corabia în Capernaum. A doua zi, mulțimile îl găsesc în sinagoga din Capernaum, iar Domnul le reproșează faptul că acest interes al lor este unul pur omenesc: „Mă căutați nu pentru că ați văzut minuni, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat” (In, 6,26). Următorul verset le schimbă perspectiva căutării lor și a substanței mâncării de care aveau, de fapt, nevoie: „lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică„. (In. 6, 27). Mai mult decât mana pe care Dumnezeu, prin mijlocirea lui Moise, a dat-o părinților lor în pustiu pentru nevoile trupului, Hristos este „pâinea cea adevărată„, „pâinea cea vie care s-a coborât din cer și care dă viață lumii, iar cel ce va mânca din pâinea aceasta nu va mai flămânzi niciodată” (In. 6, 35). Apoi le vorbește deschis acelorași oameni pe care îi săturase în pustiu cu o zi înainte: „Eu sunt pâinea vieții… cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu” (In. 6, 51). Acum este momentul în care Mântuitorul dezleagă înțelesul euharistic al minunii din pustiu. Sfântul Ioan evaluează acest moment în cap. 6, subliniind în mod explicit paralelismul între Hristos și Pâinea cea vie, mutând rostirea cuvintelor de instituire a tainei Sfintei Împărtășanii de la Cina cea de taină, în acest context, astfel încât, pentru noaptea cinei oferă un spațiu generos doar smereniei (spălarea picioarelor) și iubirii, care să constituie noua lege și noul testament al creștinătății: „cel ce mănâncă Trupul meu și bea sângele Meu are viață veșnică… cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el„(In. 6, 54-56)”, a precizat Preasfințitul Părinte Ioachim în cuvântul rostit.
„De aceea, trebuie să spunem că mesajul lui Hristos ce reiese din acest episod biblic al înmulțirii pâinilor este imaginea liturghiei primare din lume. Credincioșii care vor gusta din această hrană „se satură” din prezența lui Dumnezeu și se adapă din apa vie care-i ajută să nu mai înseteze niciodată. Să ne străduim să vedem lucrurile în profunzimea lor!”, a conchis ierarhul.
