În această lună, în ziua a douăzeci și șasea, Soborul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu.
Despre fuga în Egipt a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu:
După ce Irod a dat poruncă să fie tăiați toți pruncii din Betleem, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt”. Și a fugit în Egipt Născătoarea de Dumnezeu cu Pruncul și cu Iosif, pentru două pricini: întâi ca să se plinească ceea ce s-a zis prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”; a doua, ca să se închidă gura ereticilor. Dacă Maica Domnului n-ar fi fugit cu Pruncul în Egipt și ar fi fost prins Pruncul și ucis, atunci s-ar fi împiedicat mântuirea oamenilor; iar dacă ar fi rămas în Palestina și n-ar fi fost ucis de Irod, și ar fi scăpat tocmai pentru ca să poată împlini mântuirea oamenilor, atunci mulți ar fi socotit că a purtat o nălucă de trup și nu trup adevărat, iar ereticii fără de Dumnezeu ar fi îndrăznit să zică: „Dacă ar fi purtat trup, ar fi fost ucis de sabie; dar dacă n-a fost ucis, înseamnă că nălucire este nașterea Lui”. Pentru aceasta a fugit în Egipt, ca sa sfarâme idolii de acolo și să mântuiască toată lumea în vremea mântuitoarei Răstigniri și învieri.
