În această lună, în ziua a douăzeci și cincea, prăznuirea Nașterii celei după trup a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Bunul Dumnezeu, văzând neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a făcut milă de el. A trimis pe Arhanghelul Gavriil să zică Născătoarei de Dumnezeu: „Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!”. Și îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece. Când s-au împlinit nouă luni de la zămislire, ieșit-a porunca de la cezarul August ca să se înscrie toată lumea și a fost trimis Quirinius în Ierusalim ca să facă înscrierea. Deci a venit și Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, cu dânsa ca să se înscrie în Betleem. Și când a venit vremea să nască Fecioara, n-a găsit casa, că era multă lume; de aceea a intrat într-o peșteră săracă și acolo a născut, fără stricăciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos. L-a înfășat ca pe un prunc și L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru că avea să ne mântuiască pe noi de întinăciune.
Tot în această zi, pomenirea închinării magilor.
În vremurile de demult, era într-o țară din Răsărit un prezicător numit Valaam, care a prezis multe și a spus și acestea: „Va răsări o stea din Iacob și va zdrobi căpeteniile Moabului”. Prezicerea aceasta a fost lăsată moștenire celorlalți prezicători și ei au făcut-o cunoscută și împăraților din Răsărit. Și așa a ajuns prezicerea și la acești trei magi, care se uitau pe cer să vadă o astfel de stea. Ei, ca oameni învățați și cunoscători de stele, când au văzut pe cer că o stea nu merge ca celelalte stele de la răsărit la apus, ci de la miazănoapte la miazăzi, au cunoscut că această stea arată nașterea unui mare împărat. Și au mers după stea până la Ierusalim și au întrebat: „Unde este Împăratul iudeilor, Cel ce S-a născut, că am văzut steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui?”. Și auzind împăratul Irod s-a tulburat. A chemat în ascuns pe magi și le-a spus: „Duceți-vă și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc; dacă îl veți găsi, vestiți-mă, ca să mă duc și eu să mă închin Lui”. Spunea aceasta ca să afle unde este și să-L omoare. Apoi a chemat pe cărturari și i-a întrebat: „Unde spune Scriptura că Se va naște Hristos?”. Ei i-au spus: „în Betleemul Iudeii!”. De la Irod magii au plecat și iată steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor și a stat deasupra locului unde era Pruncul. Și intrând au găsit pe Hristos Domnul. Au căzut în genunchi, I s-au închinat și i-au adus daruri: aur, smirnă și tămâie. La porunca îngerului nu s-au mai dus la Irod, ci s-au întors în țara lor pe altă cale. Irod, văzând că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte și a trimis oștile lui ca să omoare pe copiii din Betleem de la doi ani în jos. Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu și a spus lui Iosif: „Scoală-te, ia Pruncul și pe Mama Lui și fugi în Egipt”. Și Iosif a făcut așa. A luat Pruncul și pe Mama Lui și s-a dus în Egipt.
Tot în această zi, pomenirea păstorilor care au văzut pe Domnul.
