Înaltpreasfințitul Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, ne-a explicat semnificațiile adânci ale Sfintei și Marii zile Vineri din Săptămâna Pătimirilor. Ne-a vorbit despre cele 12 Evanghelii care arată Sfintele și Mântuitoarele Pătimiri, despre ce ne îndeamnă cântările și textele din cadrul Deniei de joi seara și cum putem să trăim cu adevărat bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Cele 12 Evanghelii din cadrul Deniei din seara zilei de Joi vorbesc despre Sfintele și Mântuitoarele Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cum percepem noi, credincioșii de astăzi, aceste acte mântuitoare?
Slujba Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai documentată dintre toate rânduielile liturgice și ne rememorează toate momentele prin care a trecut Fiul lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare. Aceste texte biblice au fost rânduite în derularea cronologică a evenimentelor, în așa fel încât să fim cu Hristos în cinci locuri pe unde a trecut și a pătimit pentru noi. Plecând de la Cina cea de Taină, Mântuitorul a trecut în grădina Ghetsimani. Aici a fost prins prin trădarea lui Iuda, care a spurcat cel mai sfânt semn al prețuirii și al iubirii: sărutul. L-a sărutat pe obraz și L-a dat pe mâinile mai-marilor poporului. A fost dus la Ana și la Caiafa, alte două locuri unde a fost batjocorit. Aici s-a încercat să se găsească motivații pentru a fi condamnat. Îl întâlnim pe Apostolul Petru, care Îi declarase Mântuitorului că este cel mai iubitor și mai apropiat dintre ucenici, fiind dispus să meargă cu El chiar și la moarte. Petru însă s-a lepădat aici de trei ori, înainte de a cânta cocoșul. La arhiereul Ana, Mântuitorul a fost lovit de unul dintre slujitori. La acel moment, Mântuitorul nu mai rabdă, pentru că la nici o provocare n-a răspuns. A rostit: „Dacă am grăit rău, dovedește! Dacă nu, de ce mă bați?” La Caiafa a fost judecat și I s-a imputat prin mărturii mincinoase că ar fi zis că va dărâma templul și îl va zidi în trei zile. Dar știm că El vorbea despre templul Trupului Său, și că va muri și a treia zi va Învia. A fost dus apoi să se legifereze această judecată, pentru că evreii n-aveau dreptul să-L omoare. Pilat încearcă întâi de toate să-L apere, știindu-L nevinovat. Pilat știa că evreii din răutate și din invidie L-au dat lui să fie judecat. În momentul în care ei l-au avertizat că dacă nu-l omoară, nu este prieten cu cezarul și îl vor spune acestuia, atunci Pilat a săvârșit un gest: și-a spălat mâinile și-a spus: „Nevinovat sunt eu de sângele dreptului acestuia!” Atunci au răspuns toți: „Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri”. A fost și o intervenție a soției lui Pilat, care L-a visat pe Hristos și care i-a spus soțului ei: „Nimic să nu faci dreptului acestuia că mult am pătimit în vis pentru El”. Pilat L-a torturat pentru a crea milă în fața mulțimilor, dar ei, care au strigat în Duminica Intrării în Ierusalim: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”, au strigat acum: „Ia-l! Răstignește-L!” Vor alege între Mesia și tâlharul Varava. Urmează drumul Crucii. Mântuitorul, dezbrăcat de veșminte, cu o hlamidă roșie, a primit o coroană de spini în mâinile Lui și o trestie, în batjocura celor prezenți. A primit o cruce pe care a purtat-o cât a putut, până a căzut sub povara ei. Apoi a fost luată de Simon Cirineanul. A fost răstignit între doi tâlhari.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
