Pe lângă aportul semnificativ adus la organizarea Bisericii din Țara Românească, în scurta perioadă de slujire ca Mitropolit, Sfântul Ierarh Nifon a contribuit enorm la formarea spirituală a Sfântului Domnitor Neagoe Basarab.
Sfântul Nifon ajunsese arhiereu datorită trăirii sfinte în Mănăstirea Dionisiu din Sfântul Munte Athos. Era cunoscut la acea vreme ca „cel mai iscusit călugăr athonit şi păstor devotat de suflete” (potrivit Arhim. Ioanichie Bălan, în „Patericul românesc”).
Alungat de turci din scaunul de patriarh al Constantinopolului, Sfântul Nifon ajunsese în Țara Românească la rugămintea lui Radu cel Mare, dar a fost mult prețuit de Neagoe Basarab care l-a luat ca duhovnic.
În calitate de părinte spiritual, Sfântul Nifon l-a învățat pe viitorul domnitor să deprindă rugăciunea inimii, asemenea monahilor din Sfântul Munte Athos. Multe dintre deciziile sale ca domnitor, dar și în viața personală, au fost influențate de sfaturile primite de la marele patriarh Nifon.
Sfântul Neagoe a transmis fiului său mare parte din îndemnurile primite de la Sfântul Nifon, în lucrarea intitulată „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”.
După ce a condamnat păcatul domnitorului Radu cel Mare care și-a căsătorit sora cu un boier care avea, în Moldova, soţie şi copii, Sfântul Nifon a fost alungat de la Târgovșite, având să se retragă, mai târziu, în Athos. Și-a petrecut ultimii ani în post și rugăciune la Mănăstirea Vatoped, apoi la Dionisiu, unde a trecut la cele veșnice în data de 11 august 1508.
Chiar și numele Sfântului Nifon reflectă calitatea sa de rugător și viața isihastă, termenul grecesc Nifon (gr. Νήφων) având semnificația de cel treaz, cel care veghează.
2022 este „Anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț” în Patriarhia Română.
Foto: Sfântul Ierarh Nifon și Sfântul Domnitor Neagoe Basarab, frescă din Sec. 16, aflată la Mănăstirea Dionisiu. ©Basilica.ro
