În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 2 iunie este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.
Sfântul Ioan cel Nou, sărbătorit la Suceava
Lunea aceasta, Mânăstirea bucovineană ,,Sfântul Mare Mucenic Ioan de la Suceava” și-a sărbătorit ocrotitorul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
După săvârșirea Sfintei Liturghii, ierarhul împreună cu soborul de preoți și numeroșii credincioși prezenți, au mers în procesiune la izvorul Sfântului Ioan, aflat în apropiere.
Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” este ctitorie voievodală, ridicată în 1514 de Bogdan al III-lea și finalizată în 1522 de fiul său, Ştefăniţă Vodă.
Sfântul Ioan cel Nou de șase secole în Cetatea Sucevei
Tânărul Ioan, născut la sfârșitul secolului al XIII-lea, aprins fiind de râvna cea bună, se arătă doritor de învățătura cea hrănitoare pe care o primește din familie și de la preoții bisericilor din Trapezuntul natal. La vremea pătimirii sale se ocupa cu negustoria împreună cu tatăl său, străbătând cetățile de pe malul Mării Negre și cunoscând, astfel, bogățiile sufletești ale strămoșilor noști din Muntenia și Moldova, al cărei ocrotitor va deveni mai târziu. Tânjind mai mult spre agoniseala cea veșnică, înainte de a obține câștig material, veniturile sale erau sortite facerii de bine și milosteniei. Mai mult chiar, în timpul călătoriilor sale, propovăduiește dumnezeiescul Cuvânt și duce pe ape spre țărmul Mării Negre mărfuri bizantine, mărfuri alese: icoane, cădelnițe, smirnă, dorind să îi facă și pe alții părtași bucuriei veșnice. În drum spre Cetatea Albă, stăpânul corabiei s-a pornit cu păgânească ură împotriva lui Ioan. „Apuseanul se înfuria, cum se înfurie câteodată marea, însă răsăriteanul sta liniștit ca sfinții de pe icoane, încât se minunau toți de limpezimea cugetării lui” (Pr. Anton I. Popescu). Ioan cunoștea tainele rugăciunii inimii și teologia cea dreaptă, despre purcederea Duhului Sfânt, teme mult discutate în vremea aceea. Sosind la Cetatea Albă, cadiul l-a pârât pe Ioan mai-marelui cetății, un tătar de credință persană, cum că ar vrea să se lepede de Hristos și să se închine soarelui și idolilor păgânești. Au urmat chinuri grele, bătăi neînchipuite, pe care iubitorul de Dumnezeu le-a răbdat cu vitejie și statornicie în credință. După acestea, legat fiind de coada unui cal și târât prin cetate, și-a vărsat sângele pe ulițele cetății, primind batjocură și scuipări. Astfel, la numai treizeci de ani, tânărului Ioan, după ce i se taie capul pe care Însuși Hristos a așezat mărita cunună a muceniciei, se petrece din viața aceasta.
După mai bine de șapte decenii de ședere a moaștelor sale în Cetatea Albă, evlaviosul domn Alexandru cel Bun îl aduce pe sfânt spre cinstire în binecuvântata țară a Moldovei, în anul 1415. În urmă cu cinci secole, când biserica Mirăuți a devenit neîncăpătoare pentru mulțimea de credincioși ce veneau la moaștele Sfântului Ioan, numit cel Nou, fiul măritului Voievod Ștefan cel Mare, Bogdan, ridică o biserică cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, în care este adusă și racla Sfântului. Aici, Biserica îl prăznuiește cu alese cântări de Sânziene, pe 24 iunie, în fiecare an. În 1950, Sfântul Sinod a stabilit ca zi de cinstire și 2 iunie, ziua salvării minunate a Sucevei de pârjolul cazacilor zaporojeni, în 1622.
