Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit ieri, 5 august, în ziua de pomenire a Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, pictura și catapeteasma capelei Centrului comunitar de servicii sociale „Patriarh Justinian Marina” din cadrul Asociației Diaconia din București.
Slujba de sfințire a picturii și a catapetesmei capelei cu hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Ioan Iacob de la Neamț” a fost precedată de slujba Sfintei Liturghii, săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La finalul slujbei de sfințire, oficiată în prezența a numeroși credincioși, Întâistătătorul Bisericii noastre a rostit un cuvânt de învățătură, în care a evidențiat principalele aspecte din viața Sfântului Ioan Iacob. „Sfântul Ioan Iacob de la Neamț s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiștea, din fostul județ Dorohoi. După terminarea liceului, mulți considerau că el va studia teologia pentru a deveni preot, dar a dorit altceva, să devină monah. Astfel, în 1932 a mers la Mănăstirea Neamț, unde a fost primit de starețul mănăstirii, Nicodim Munteanu, care mai târziu a devenit Mitropolit al Moldovei și Sucevei și apoi Patriarh al României. În anul 1936 a fost tuns în monahism și a primit numele de Ioan. A stat o vreme la Mănăstirea Neamț, apoi împreună cu doi călugări, Claudiu și Damaschin, au mers în Țara Sfântă. Aici a rămas la Mănăstirea „Sfântul Sava”, unde a primit ascultarea de paraclisier, bibliotecar, îngrijitor al bolnavilor și primitor al pelerinilor. Sfântul Ioan Iacob a avut o viață duhovnicească deosebită; mânca o dată în zi, se ruga mult și citea mult. A învățat bine limba greacă, încât traducea din operele Sfinților Părinți greci. El a avut și darul alcătuirii de poezii creștine. În anul 1947, la 13 mai, a fost hirotonit diacon și apoi ieromonah, la recomandarea arhimandritului Victorin Ursache. A stat până în 1952 la schitul românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de pe valea Iordanului, când s-a retras în Mănăstirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul”. A fost un om al tăcerii și al evlaviei, foarte interiorizat și foarte înțelept. În anul 1960 s-a îmbolnăvit. Pe 4 august s-a împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, iar pe 5 august, în ajunul sărbătorii Schimbării la Față a Domnului a trecut la Domnul”, a spus Preafericirea Sa.
În continuare, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat că după 20 de ani, spre bucuria și uimirea tuturor, trupul Sfântului Ioan a fost găsit intact, răspândind o mireasmă binecuvântată, ca semn al prezenței lucrării Duhului Sfânt prin el. În 1992, în data de 20 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților. „Proclamarea canonizării s-a făcut la Mănăstirea Neamț, în 1992, la 5 august, apoi, mai pe larg, la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași. Atunci, din partea Patriarhiei Ierusalimului a venit o delegație care a adus degetul mic al Sfântului Ioan, care a fost pus într-o raclă din lemn la noua biserică din incinta Seminarului Teologic Ortodox de la Mănăstirea Neamț. Când am sfințit locul pentru noua biserică în 1994, lângă crucea înfiptă în pământ, o mulțime de oameni au pus bani, iar câțiva au pus verighetele și cerceii de aur. Acesta a fost un lucru neașteptat, dar era o binecuvântare, pentru că în numai trei ani a fost construită biserica mare cât o catedrală, ce a fost sfințită în 1997. Astfel avem de-a face cu o lucrare minunată, lucrarea sfântului însuși, care a adunat binefăcători, a trimis oameni darnici pentru construirea bisericii, deoarece este greu de imaginat că un simplu seminar a putut construi prin forțe proprii o biserică mare cât o catedrală. Un lucru asemănător s-a întâmplat și cu Biserica Sfintei Teodora de la Sihla, care a fost construită în scurt timp. Acești doi sfinți români nemțeni sunt mărturii ale sfințeniei poporului român și ale lucrării isihasmului, adică a oamenilor care fac din rugăciune respirația permanentă a sufletului lor”, a arătat Preafericirea Sa.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a oferit părintelui Ionuț Bogdan Văduva Diploma omagială și medalia „Sfinții Martiri Brâncoveni” și un set de cărți liturgice și teologice pentru sfântul locaș. De asemenea, persoanele care s-au implicat în mod deosebit în realizarea lucrărilor efectuate la capela Centrului comunitar de servicii sociale „Patriarh Justinian Marina” din cadrul Asociației Diaconia au primit Distincția de vrednicie cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, și Distincția de vrednicie cu chipul Maicii Domnului. Părintele Ionuț Bogdan Văduva i-a oferit Preafericirii Sale o icoană cu chipul Sfinților Nicolae și Ioan Iacob de la Neamț, ocrotitorii capelei.
