Biserica Ortodoxă l-a sărbătorit ieri, 19 ianuarie, pe Sfântul Cuvios Macarie Egipteanul, numit și cel Mare, unul dintre marii întemeietori ai monahismului. Cu acest prilej, Preasfințitul Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, și-a cinstit ocrotitorul, săvârșind Sfânta Liturghie la paraclisul Centrului eparhial din Stockholm, după cum ne informează Ziarul Lumina. Preasfințitul Episcop Macarie al Europei de Nord a oferit mai multe detalii despre viața ocrotitorului său: ‘Sfântul Macarie încă din fragedă copilărie s-a dăruit Domnului pentru viața pustnicească. În tinerețe, când părinții săi au stăruit să se căsătorească, Macarie s-a retras în pustie și s-a rugat Mântuitorului Hristos, Mirele Bisericii, să îl călăuzească pe calea cea bineplăcută Lui. În această perioadă, de post și rugăciune, a avut o vedenie. Un heruvim înaripat l-a luat de mână și l-a urcat pe vârful unui munte, arătându-i întreaga pustie de la răsărit la apus și zicându-i: ‘Dumnezeu ți-a dat ție și fiilor tăi drept moștenire această pustie!’. Sfântul Macarie, după moartea neașteptată a logodnicei sale fecioare, s-a făcut monah, devenind ucenicul Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, de la care, după trecerea la Domnul a Sfântului Antonie, a moștenit toiagul și a povățuit cetele de călugări din pustie care s-au adunat în jurul său. În anul 360 a întemeiat mănăstirea care îi poartă numele, fiind una dintre puținele mănăstiri din Deșertul Nitriei cu viață monahală neîntreruptă din secolul al IV-lea până astăzi’, ne-a spus Preasfințitul Macarie.
De asemenea, Preasfinția Sa a subliniat că unele dintre cele mai vechi icoane ortodoxe îl înfățișează pe Sfântul Cuvios Macarie alături de heruvimul înaripat din vedenie: ‘În această icoană, Sfântul Macarie își îndreaptă mâinile spre heruvimul înaripat, arătând lucrarea la care suntem chemați, atât monahii, cât și credincioșii, de a aduce împreună cu puterile cerești neîncetat laudă lui Dumnezeu. Știm că heruvimii sunt aceia care perpetuu îl laudă pe Dumnezeu prin cântarea: ‘Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot!’, iar noi suntem chemați să împlinim pe pământ, în sfințenie și curăție, ceea ce ei săvârșesc veșnic în ceruri, aducând împreună cu aceștia neîncetat doxologie Milostivului Dumnezeu.’
