Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în județul Olt), într-o veche familie boierească.
Sfântul Constantin Brâncoveanu era fiul lui Matei („Papa”) Brâncoveanu și al Stancăi (Cantacuzino), sora domnitorului Șerban Cantacuzino.
Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, Sfântul Constantin a fost crescut de familia Cantacuzino, de unul din frații mamei sale, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spațiul românesc), și frate al domnitorului Șerban Cantacuzino.
Constantin Cantacuzino este cel care i-a oferit sfântului o educație aleasă pentru acele vremuri, Brâncoveanu învățând, printre altele, greaca, latina și slavona.
La vârsta de 20 de ani, în anul 1674, Constantin Brâncoveanu se căsătorește cu Marica (Maria), fiica lui Antonie Vodă din Popești. Antonie Vodă a fost domnitor al Țării Românești între 1669 -1672, pus pe tron de către familia Cantacuzino, fiul lui Mihai Grecul, un comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul.
14 ani mai târziu, în 1688, la vârsta de 34 de ani, Brâncoveanu este propus și susținut de marele postelnic Constantin Cantacuzino și spătarul Mihai Cantacuzino (frații domnitorului defunct Șerban Cantacuzino) pentru a deveni Domn al Țării Românești.
Sfântul Constantin Brâncoveanu a avut cu Marica unsprezece copii, patru fii și șapte fiice: Stanca: 1676, Maria: 1678, Ilinca: 1682, Constantin: 1683, Ștefan: 1685, Safta: 1686, Radu: 1690, Ancuța: 1691, Bălașa: 1693, Smaranda: 1696, Matei: 1698.
Soția sa, Doamna Marica, a fost adevăratul administrator al întregii averi a Brâncovenilor, despre care se afirma pe atunci că era fabuloasă.
Ea știa rostul fiecărei moșii, al fiecărei case și al tuturor sumelor de bani depozitate în băncile din vestul Europei, la Viena, Veneția sau Amsterdam.
Sursa: anulbrancoveanu.ro
