Sfântul Andrei, temelie pentru creștinismul românesc

Pe Sfântul Apostol Andrei îl regăsim lângă Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe parcursul întregii activități mesianice. Este martor la arătările după Înviere ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, chiar dacă nu a mers până la capăt pe drumul Golgotei, către Răstignire și către Crucea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, apoi după Înălțarea la Cer este alături de ceilalți Apostoli la Coborârea Duhului Sfânt. La Sinodul Apostolic care s-a ținut între 49-50 d.Hr. la Ierusalim,s-au fixat prin tragere la sorți ariile de misiune ale fiecărui Apostol al Mântuitorului.

Interviul a fost realizat de părintele consilier Ciprian Apetrei, directorul Agenției de Știri BASILICA, în cadrul emisiunii „Dialogurile TRINITAS”, avându-l ca invitat pe dl. Acad. Emilian Popescu.

Domnule academician Emilian Popescu, în urma acestei trageri la sorți, ce spațiu a revenit pentru propovăduirea Evangheliei Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos Sfântului Apostol Andrei?

Această informație o avem de la un scriitor bisericesc foarte important, și anume Origen, care a trăit în secolul al III-lea și care a preluat tradiția circulatorie în vremea respectivă potrivit căreia Sfântului Apostol Andrei i-a revenit prin tragere la sorți Sciția. Problema care se mai pune este dacă el a mers numai în Sciția Mare, adică în sudul Rusiei și Crimeea, sau dacă a venit și în Sciția Mică. Noi credem și avem și dovezi că drumul Sfântului Apostol Andrei spre Sciția Mare a pornit de aici, din sud, pentru că avem anumite izvoare, cum este și Sinaxarul Bisericii din Constantinopol și altele, care spun că el a răspândit credința creștină la Calcedon, a trecut la Bizanț, unde a și instituit un episcop, și a luat-o spre nord, a ajuns și la Odesos, unde a așezat și acolo un episcop și, după cum spune și Sinaxarul, a ajuns până la Dunăre și acolo a ajuns pe un teritoriu care se cheamă Sciția. Aceasta este stabilit astăzi că trebuia să treacă neapărat prin această regiune.

După aceea, mai este o informație dată de papa Ipolit al Romei, care a trăit în secolul al III-lea și a murit ca martir în 235, care spune că Sfântul Apostol Andrei a răspândit credința creștină la traci și la sciți, ca și două vecinătăți. Tracia și Sciția erau provinciile care în vremea lui aveau această denumire, Dobrogea și Tracia de Sud, adică teritoriul pe care îl stăpânesc turcii acum și are capitala la Adrianopol, acolo era centrul provinciei Tracia.

Cum s-a răspândit Evanghelia din Dobrogea în tot spațiul românesc? Sfântul Apostol Andrei a ajuns acolo, și în mod sigur nu a trecut și a stat câteva zile, ci a rămas o perioadă îndelungată, a creat comunități, a avut ucenici care, evident, aveau legături și cu ceilalți de la nordul Dunării.

Sfântul Andrei nu a depășit granițele Dobrogei. Practica folosită de Apostoli era ca să meargă întâi în orașe pentru că, așa cum spunea un istoric englez, referitor la Sfântul Apostol Pavel și ca un genial conducător, el și-a ales orașele pentru că acolo era centrul satanei și autoritățile care aveau putere și peste teritoriul rural. Sfântul Apostol Pavel a căutat să meargă și unde erau comunități iudaice, sinagogi, care erau primele vizate și prin acești evrei din diaspora se răspândea credința creștină. Unii i-au primit pe Pavel și pe Sfântul Apostol Andrei deoarece practica era comună, dar folosind limba pe care aceștia o vorbeau, în Dobrogea de exemplu, greaca și latina, era ușor ca învățătura Mântuitorului Iisus Hristos să fie percepută de Sfântul Apostol Andrei. După această vestire a Cuvântului, urmau botezul și întemeierea comunității. Nu pleca Apostolul de acolo până nu stabilea conducerea Bisericii, un episcop cu preoți, și abia după aceea pleca mai departe în alt oraș. Comunitatea se dezvolta, Apostolii se reîntorceau, cum s-a reîntors și Sfântul Apostol Pavel, s-o mai întărească, s-o mai povățuiască și așa departe. Sfântul Apostol Andrei a venit în Dobrogea la noi, dar a simțit nevoia la un moment dat să cheme și pe prietenul său Filip, care a avut ca arie misionară Frigia, centrul Turciei de astăzi. El a și murit la Hierapolis și se păstrează mormântul, iar de curând am citit că i s-a găsit mormântul gol, pentru că moaștele au fost luate și duse în Apus. Deci, după vestirea Cuvântului urma această formă de organizare practică. Sfântul Apostol Pavel spunea că prin cuvânt și faptă a vestit Evanghelia. Cuvântul era vestirea propriu-zisă, iar fapta era ceea ce urma după aceasta. Despre Sfântul Apostol Filip știm dintr-un izvor occidental apărut mai de curând că a instituit în Sciția episcopi, preoți și diaconi.

Cum a ajuns Sfântul Apostol Andrei în Patras, unde avem și martiriul său?

După ce a vestit împreună cu fratele lui, Petru, în Asia Mică, în Pont, Galatia și Bitinia, l-a ajutat pe Sfântul Apostol Filip în Frigia o perioadă, a venit în teritoriul nostru, s-a dus în Crimeea și după aceea s-a reîntors în Peninsula Balcanică, unde nu se făcuse misiune. Sfântul Apostol Pavel a urmat după Sfântul Apostol Andrei, s-a stabilit la Patras, unde a făcut misiune și avem izvoare despre timpul petrecut acolo, că a creștinat multă vreme, chiar și pe soția guvernatorului de acolo, guvernator care l-a condamnat la moarte prin răstignire, iar astăzi cunoaștem acest guvernator al orașului Egeas din Pelopones – Grecia de astăzi. A fost răstignit pe un măslin în formă de X, cu mâinile și picioarele date în formă de cruce. L-au legat cu frânghii și l-au lăsat să se chinuie, și se spune că două zile a putut rezista și după aceea a murit. Până în momentul morții, bineînțeles că a fost bătut și schingiuit, pentru că făcuse o mare comunitate la Patras. Așadar, a murit aici, a fost înmormântat și știm foarte bine despre moaștele lui că au rămas în continuare până către anul 357, când s-a sfințit Catedrala de la Constantinopol cu hramul ‘Sfinții Apostoli’, începută de Constantin cel Mare și terminată de fiul său, Constanțius, și i s-a dat acest hram pentru că împăratul Constantin cel Mare dorea să aducă moaștele tuturor Apostolilor aici. El avea sarcofagul în centru, într-o rotondă, iar ele trebuiau să fie în jurul lui. Nu au fost aduse toate moaștele Apostolilor, dar ale Sfântului Apostol Andrei au fost aduse în anul 357. Dar aceste moaște au rămas la Constantinopol multă vreme, până în perioada cruciaților, când au fost luate și duse în Apus, în afară de cap, pentru că nu le-au obținut împăratul Constanțius așa ușor de la locuitorii orașului Patras, pentru că era patronul lor spiritual. A reușit să le ia cu totul, însă în secolul al IX-lea, în timpul împăratului Vasile I Macedoneanul, o doamnă bogată din Patras a intervenit pe lângă împărat, cu care avea o relație de prietenie, și i-a dat Cinstitul cap, care a ajuns din nou la Patras și care se află în aceste zile la noi. Moaștele care au fost la Constantinopol și luate de cruciați au fost duse în Apus și împărțite.

Capul Sfântului Apostol Andrei a ajuns și el în Apus la un moment dat, atunci când turcii au invadat Peninsula Balcanică, în secolul al XX-lea. După ce a fost retrocedat, a și ajuns în țara noastră. Este un moment important pe care îl marcăm și iată, Sfântul Apostol Andrei a venit la noi, iar acest lucru este o mare bucurie pentru că îl avem pe Apostolul românilor. Îl putem numi așa?

Sigur că da. Desigur, în această teză care este stabilită documentar nu cred toți istoricii. Spun că nu sunt atâtea documente, însă ei nu recunosc, pentru că au apărut în ultimul timp informații occidentale din documente occidentale care au stat la baza alcătuirii martirologiului Bisericii Catolice din Apus. În 1854, acest martirologiu, această istorie veche a creștinismului apusean a fost stabilită și pe baza acestor documente care vorbesc și de pătimirea Sfântului Apostol Andrei, de acțiunea lui în Sciția Minor, și așa mai departe. Deci, nu ne mai putem limita la ceea ce se știa acum 50 sau 100 de ani. Acum literatura noastră este mult mai bogată și cine vrea să combată ideea aceasta va întâmpina mult mai multe greutăți decât să o admită. Nu se mai poate combate. (…) Dacă s-a ajuns să fie cu cruce roșie și sărbătoare națională la 30 noiembrie, trebuie să extindem sărbătorirea lui și pe 1 decembrie că este Ziua Națională, căci dacă este Apostolul românilor, trebuie să îl sărbătorim și la 1 decembrie, să avem ambele zile libere. (Interviu realizat de pr. Ciprian Apetrei în cadrul emisiunii radiofonice ‘Dialogurile Trinitas’)

Comentarii Facebook


Știri recente

Episcopul Ignatie a fost externat

Episcopia Huşilor a anunţat printr-un comunicat de presă că Preasfinţitul Părinte Ignatie a fost externat miercuri din Spitalul Municipal de Urgență „Elena Beldiman”, Bârlad. „Episcopia Hușilor dorește să aducă la cunoștința opiniei publice faptul că…