Locul Crucii în cultul ortodox este marcat de sărbătorile închinate ei (două „cu ținere” – cruce roșie: Înălțarea – 14 sept. și Duminica a III-a din Postul Mare; una cu cruce neagră: Scoaterea Sfintei Cruci – 1 aug.). Marcat, de asemenea, prin faptul că nici o slujbă nu se face fără prezența Crucii, ca obiect și ca semn de închinare, mai ales atunci când se invocă Sfânta Treime, Maica Domnului, sfinții. Vorbind de „cult”, trebuie să-l avem în vedere și pe cel particular: închinarea și însemnarea cu Sfânta Cruce, însoțește toate rugăciunile creștinului, din pruncie până la mormânt.
Mai multe informații în Ziarul Lumina
