Biserica Ortodoxă cinstește la 21 octombrie pe Sf. Cuv. Mărturisitori Visarion şi Sofronie, Sf. Mc. Oprea, Sf. Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion – S-a născut în anul 1714 în Bosnia, din părinți creștini ortodocși, iubitori de Dumnezeu, pe nume Maxim și Maria. La vârsta de 18 ani, călătorește la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt, apoi s-a oprit la Mănăstirea „Sfântul Sava” unde s-a și tuns în monahism, primind numele de Visarion.
După un timp, a plecat în Slovenia, la Mănăstirea Pacra unde petrece șapte ani de zile ca ierodiacon, după care este ridicat și în treapta preoției. Trei ani mai târziu pleacă la Ierusalim, iar la întoarcere găsește românii ortodocși din Ardeal în situația în care erau obligați să treacă la uniație.
În ianuarie, 1744 Cuviosul Visarion merge să apere ortodoxia în Ardeal, începând cu Deva, Orăștie, Alba Iulia, Săliște, până aproape de Sibiu. În drumul său, dintre Săliște și Sibiu, Cuviosul Visarion este arestat de către armata austriacă și dus la judecată la Viena. Aici este supus supliciilor,iar după aproape un an de chinuri Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion își dă sufletul în mâinile Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru aceasta, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în februarie 1950, declarându-l „Sfânt mărturisitor”.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie – S-a născut la sfârșitul secolului al XVIII-lea în comuna Cioara (azi Săliștea, județul Alba), din părinți binecredincioși pe nume Ioan și Oana. Tatăl său a fost preot în comuna Cioara între anii 1680 și 1720. La rândul său, Sofronie este hirotonit preot de mir, însă în anul 1754 soția sa moare. Rămânând văduv, lasă pe fiul său preot în Parohia Cioara și se duce la Mănăstirea Cozia unde intră în viața monahală. În anul 1756 părăsește Mănăstirea Cozia și se întoarce la Cioara unde zidește un nou schit în codrul din Păișorul Cioarei, pe locul altui schit mai vechi, închinat Mănăstirii Cozia. În luna mai a anului 1757, primarul maghiar însoțit de alți 12 oameni au distrus schitul Cuviosului Sofronie, forțându-l pe acesta să se ascundă o vreme prin diferite sate. În toam¬na anului 1759, în fruntea mișcării antiuniate se găsea Cuviosul Sofronie de la Cioara, care umbla în satele din județul Hunedoara, cerând credincioșilor să alunge preoții uniți și să rămână statornici în credința ortodoxă. Datorită acestei acțiuni, în jurul praznicului Crăciunului din anul 1759, a fost arestat și închis la Bobâlna, lângă Orăștie. Este eliberat de către aproximativ 600 credincioșii conduși de preotul Ioan din Săliște, iar de aici Cuviosul Sofronie se îndreaptă către Munții Apuseni unde continuă apărarea ortodoxiei în fața uniației. Prins din nou, a fost întemnițat la Abrud de unde scapă, din nou, cu ajutorul lui Dumnezeu. Începe o acțiune de organizarea a Bisericii Ortodoxe în Ardeal, ajungând astfel la Alba Iulia unde a convocat „sinodul” de la 14-18 februarie 1761. În astfel de împrejurări, împărăteasa Maria Tereza a recunoscut, în cele din urmă, cererile românilor, iar la 11 iunie 1761, cel dintâi Episcop Ortodox, Dionisie Novacovici ajungea în Biserica din Șcheii Brașovului. Cuviosul Sofronie a rămas în Argeș unde a și trecut la Domnul. În ședința sinodală din 28 februarie 1950 Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie a fost trecut în rândul cuvioșilor mărturisitori, canonizarea solemnă având loc la Alba Iulia la 21 octombrie 1955.
Sfântul Mucenic Oprea – S-a născut în localitatea Săliște și mai este cunoscut și cu numele de Oprea Miclăuș. S-a înfățișat de cel puțin trei ori înaintea împărătesei Maria Tereza prezentând protestele românilor din Transilvania și cerând libertate pentru credința strămoșească. Primul drum spre Viena l-a făcut în toamna anului 1748, fiind însoțit de Ioan Oancea din Făgăraș și cereau împărătesei libertate pentru „legea Răsăritului” și anume ca românii ortodocși din Ardeal să fie scutiți de persecuții și să li se îngăduie să păstreze credința lor ortodoxă. Al doilea drum la Viena a avut loc în toamna anului 1750, alături de alți cinci români, cu altă cere prin care anunță că vor pleca din țară dacă nu li se oferă libertate pentru credință. A plecat din Viena însoțit de preotul Moise Măcinic din Sibiel și s-au oprit în Banat și au rămas acolo. Săliștenii au adus lui Oprea o nouă plângere, semnată de mulți credincioși, pentru a o prezenta împărătesei. Îndată ce au prezentat plângerea, Oprea Miclăuș, preotul Moise Măcinic și preotul Ioan din Galeș au fost prinși și condamnați la închisoare pe viață la Kufstein, în Munții Tirolului (Austria). Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe Sfântul Mucenic Oprea pe data de 21 octombrie 1955.
Sfinții Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel – Ioan din Galeș a fost hirotonit la București sau la Râmnic, în lipsa unui episcop ortodox în Transilvania. S-a numărat printre cei mai îndrăzneți apărători ai credinței ortodoxe, în fața oricăror încercări ale autorităților habsburgice de a impune unirea transilvănenilor cu Biserica Romei. În anul 1756 a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. Împărăteasa Maria Terezia a dat ordin să fie dus în închisoarea cetății Deva, urmând să fie reținut acolo până la moarte, însă mai târziu a fost mutat în închisoarea de la Kufstein. Moise Măcinic a fost unul din contestatarii unirii Mitropoliei Bălgradului (Albei Iulia) cu Biserica Romei, fiind, de aceea, socotit de Biserica Ortodoxă Română ca unul din apărătorii Ortodoxiei în Transilvania. Câteva știri despre viața sa pot fi desprinse dintr-o declarație pe care a dat-o el însuși în fața unei comisii de anchetă la Viena, în zilele de 14 și 15 aprilie 1752. Între altele, el declara că toți credincioșii din Sibiel l-au rugat, în urmă cu vreo 6 ani, să plece la București spre a fi hirotonit preot, ceea ce s-a și făcut, prin intermediul Mitropolitului Ungrovlahiei, Neofit Cretanul. La scurt timp după hirotonie, episcopul rutean greco-catolic Manuil Olszavski din Muncaci, trimis de autorități să cerceteze starea de spirit a credincioșilor ortodocși din Transilvania, constata că printre cei care se împotriveau unirii cu Biserica Romei se număra și „popa Măcinic din Sibiel”. Preotul Mărturisitor Ioan din Galeș și-a sfârșit zilele, ca și preotul Moise Măcinic în fioroasa temniță de la Kufstein, ambii jertfindu-și viața pentru credința ortodoxă, și câștigând pentru aceasta cununile muceniciei. La data de 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea acestor sfinți.
