Avem un Stăpân iubitor de oameni; e blând şi ne poartă de grijă; cunoaşte slăbiciunea firii noastre; de aceea, când cădem în vreun păcat, doborâţi de nepăsarea noastră, cere de la noi un singur lucru: să nu ne deznădăjduim, ci să ne depărtăm de păcat şi să ne grăbim spre mărturisire. De facem astfel, ni se vesteşte grabnic iertare. Că El este Cel Ce a spus: Oare cel ce cade nu se scoală? Sau cel ce se abate nu se întoarce?” Acestea ştiindu-le dară, să nu dispreţuim un Stăpân aşa de iubitor de oameni, ci să biruim obişnuinţa cea vătămătoare! Să nu mai umblăm pe uşa cea largă şi pe calea cea lată, aşa cum aţi auzit astăzi că ne îndeamnă Stăpânul de obşte al tuturor în Evanghelie, zicând: Intraţi prin uşa cea strâmtă, că largă este uşa şi lată calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află!
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Săracul Lazăr, Despre rugăciune… Ed. IMBOR, p. 59.
