Întrucât sărbătoarea Sfântului Pahomie a căzut anul acesta în Săptămâna Pătimirilor, Schitul Nemțean Pocrov și-a serbat ctitorul și ocrotitorul spiritual în a doua zi de Paști, luni, 20 aprilie 2020.
Hramul s-a ținut în condițiile impuse de pandemie, fără participarea credincioșilor. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Protos. Ambrozie Ghinescu, egumenul așezământului împreună cu un sobor de clerici.
Părintele Ambrozie Ghinescu și-a exprimat speranța ca în aceste condiții dificile sfântul atât de cinstit în satul său natal de la Gledin, dar și la Catedrala Arhiepiscopală din Roman și la Schitul Pocrov, va fi „un pelerin smerit către inimile noastre”.
Părintele egumen a semnalat că una dintre marile încercări ale Sfântului Pahomie este parcă legată de destinul multor români de azi, și anume „crucea pribegiei printre străini”.
În 1717, fostul episcop Pahomie, retras ca stareț la Schitul Pocrov, a trebuit să fugă din calea tătarilor în Transilvania.
„În călătoria sa de peste munți a ajuns tocmai la Lvov – probabil în una dintre bisericile românești din acest frumos oraș medieval – unde a sărbătorit Sfintele Paşti”, a amintit Protos. Ambrozie.
„După o pribegie de cinci luni cu multă trudă și scârbă, pentru scurt timp s-a întors la Pocrov, mulțumind lui Dumnezeu Cel care plătește păcătoşilor cu dreptate şi cu milă. A pornit din nou în pribegie, găsind adăpostire în Lavra Peșterilor din Kiev unde, după șapte ani, în data de 26 aprilie 1724, s-a mutat la ceruri, păstrând în inimă dorul de țară și de schitul pe care l-a închinat Maicii Domnului la Pocrov”, a detaliat părintele într-un articol pentru Doxologia.
Vezi mai multe detalii despre viața Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin în Secțiunea Calendar Ortodox.
Sihăstria Pocrovului
Biserica cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” și așezarea monahală numită ,,Sihăstria Pocrovului” sunt rodul dorinței și căutării de liniște și rugăciune a Sfântului Pahomie, originar din satul Gledin din Bistrița Năsăudului, care a urmat viața monahală la Mănăstirea Neamț devenind mai apoi stareț al Mănăstirii Neamț (1702-1704) și episcop al Eparhiei Romanului (1707-1714).
După ce renunță la stăreția Mănăstirii Neamț, în anul 1706 se retrage în pădurile din jurul Lavrei Neamțului, fiind atras de liniștea Muntelui Chiriacu, în preajma căruia în secolul al XV-lea a existat o sihăstrie întemeiată de cuviosul Chiriac Sihastrul de la Neamț. Acolo Sfântul Pahomie împreună cu câțiva dintre ucenicii săi, s-a nevoit petrecând în rugăciune și în studiul scrierilor Sfinților Părinți.
În 1707 ,,liniștitorul Pahomie de supt Muntele Chiriacu” este ales episcop de Roman, iar după șapte ani de bună păstorire revine la sihăstria sa, dorind să înalțe lăcaș sfânt Împărătesei Cerului, în locul unde prin mila lui Dumnezeu a trăit experiența harului dumnezeiesc.
Biserica și schitul ctitorit de Cuviosul Ierarh Pahomie în decursul a peste 300 de ani de existență a fost restaurat și înnoit de mai multe ori prin strădania egumenilor, viețuitorilor și a credincioșilor care au iubit acest loc de rugăciune.
În prezent, așezământul aparține Mănăstirii Neamț din comuna Vânători fiind administrat de Protos. Ambrozie Ghinescu, egumenul schitului, sub îndrumarea Arhim. Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț.
Foto credit: Facebook / Schitul Pocrov
