La mai puțin de două săptămâni de la hirotonia întru episcop, Preasfințitul Ignatie Mureșanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei și Portugaliei, s-a aflat în mijlocul credincioșilor români din Irlanda, care au avut bucuria de a sărbători împreună praznicele Nașterii și Tăierii împrejur ale Domnului nostru Iisus Hristos. Venit pe aceste meleaguri cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Meridionale și Centrale, PS Ignatie Mureșanul este primul arhiereu ortodox român care a slujit de Crăciun și Anul Nou în Irlanda, în ultimii 30 de ani.
În Irlanda, ‘Țara Sfinților și a Învățaților’, Ortodoxia, ca și mărturisire a dreptei credințe, este în mod antinomic și ‘veche’, și ‘nouă’ în același timp. Este ‘veche’, întrucât teologia rugăciunii simple, profund trinitară și hristocentrică, a luminătorului Irlandei, Sfântul Ierarh Patrick (â€461), precum și spiritualitatea monastică celtică locală, cu întindere asupra unei mari părți a primului mileniu creștin, sunt în esență ortodoxe. Și în același timp este ‘nouă’, întrucât în comparație cu Europa Occidentală, care după Marea Schismă, în ultimele secole ale mileniului II, a reintrat în contact cu Ortodoxia, Irlanda și-a afirmat relativ târziu (abia în anii â70 ai secolului trecut) dorința de ‘re-branșare’ spirituală la trecutul celtic ortodox, bine reprezentat prin mulțimea sfinților locali, exponenți ai marilor lavre monastice celtice, cu nume de rezonanță, ca Sfânta Brigitte de Kildare (â€525), Sfântul Ciaran de Clonmacnois (â€549) sau Sfântul Kevin de Glendalough (â€612).
Preasfințitul Ignatie Mureșanul a sosit în Dublin, capitala Irlandei, cu puțin înainte de ajunul marii sărbători a Crăciunului, fiind întâmpinat călduros, la aeroport, de către aproape toți preoții Protopopiatului Irlanda. În vinerea dinaintea Nașterii Domnului, Preasfințitul Ignatie a slujit slujba Ceasurilor Împărătești în biserica Parohiei ortodoxe române ‘Înălțarea Sfintei Cruci’ din Dublin, rostind și un cuvânt de învățătură în care îi îndemna pe credincioșii prezenți, în număr neașteptat de mare, să insiste mai mult pe ‘pregătirea interioară a sufletelor noastre, pentru a ajunge în sălașuri luminoase ale Cuvântului Întrupat’. După slujbă, Preasfințitul Ignatie s-a alăturat grupului de colindători, mergând spre casele credincioșilor români din Dublin. În Ajunul Crăciunului, Preasfințitul Ignatie a poposit la Parohia Dublin III, cu hramurile ‘Buna Vestire și Duminica Sfinților Români’, păstorită de pr. Ioan Irineu Crăciun și de pr. Petru Vlaic. Biserica temporară a parohiei, care se află într-o hală industrială, fusese împodobită de mâinile harnice ale Consiliului și Comitetului parohial, ca o mireasă în așteptarea Mirelui născut în Betleemul Iudeii. După slujba Vecerniei, au urmat colindele și recitările de versuri ale celor peste 100 de copii, care au primit daruri de la Moș Crăciun și iconițe înmânate personal de Preasfințitul Ignatie.
500 de credincioși la Liturghia de Crăciun în Dublin
De praznicul Nașterii Domnului, aproape 500 de credincioși au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de către PS Ignatie, în biserica Parohiei ortodoxe române ‘Înălțarea Sfintei Cruci’ din Dublin însoțit de pr. Călin Florea, preotul paroh și protopopul Irlandei, și de diac. Romeo Cătălin Gămulescu. În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor, Preasfințitul Ignatie a vorbit despre ‘Hristos – Darul sfânt, existențial și esențial al Tatălui și al Duhului Sfânt pentru oameni’. ‘Orice dar este expresia bunătății, a iubirii și a smereniei Celui care dăruiește. Un dar ‘adevărat’ te cucerește, pentru că te surprinde, în sensul că nu-l meriți, și te transfigurează într-o ființă capabilă de a transmite bunătatea, iubirea și smerenia Celui care Ți se dăruiește. Un asemenea Dar de neprețuit ne face Tatăl și Duhul Sfânt în ziua de Crăciun. Trebuie să păstrăm acest Dar și să transmitem la rându-ne puterea harică și nemijlocită a Acestuia. Părintele Stăniloae, în deplină simfonie cu acest gând, precizează: ‘Hristos este într-o continuă dăruire a Sa Tatălui pentru noi, pentru a ne împărtăși această stare și nouă, ca să ne atragă și pe noi în această dăruire a Sa”, a spus Preasfințitul Ignatie. Înainte de a pleca din Irlanda, Preasfințitul Ignatie a mai fost o dată în mijlocul credincioșilor acestei parohii, în seara de 31 decembrie, când după Vecernia cu Litie, a citit rugăciunile de mulțumire pentru încheierea anului și pentru trecerea cu bine în noul an.
În ziua de pomenire a Sfântului Arhidiacon Ștefan, românii din Parohia ‘Sfântul Nicolae și Sfânta Brigitte de Kildare’, Galway, Protopopiatul Irlandei, păstoriți de preotul Ghiță Tudor, s-au bucurat să-l aibă în mijlocul lor, la săvârșirea Sfintei Liturghii, pe Preasfințitul Ignatie Mureșanul. Chiar dacă este o comunitate parohială mică, participarea a fost peste așteptări, împărtășindu-se mulți copii și adulți cu Trupul și Sângele Domnului.
Vineri, 30 decembrie 2011, credincioșii Parohiei ortodoxe române ‘Sfântul Columba’ – Dublin II au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Ignatie Mureșanul. La Liturghia arhierească săvârșită într-un spațiu destinat activităților multiculturale ale bisericii romano-catolice din cartierul dublinez Blanchardstown, au participat și pr. protopop Călin Florea, pr. paroh Raul Gheorghe Simion, pr. Godfrey ODonnell și pr. Constantin Uncu. Bucuria întâlnirii întru dimensiunea plină de taină și smerenie a praznicului Nașterii Domnului Iisus Hristos a fost prelungită de buchetul de colinde interpretate de grupul psaltic și de copilașii parohiei.
Praznicul Tăierii împrejur a Domnului i-a găsit pe credincioșii Parohiei Dublin III în duh de rugăciune și bucurie, izvorâte din teologica Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, săvârșită de Preasfințitul Ignatie. PS Ignatie a vorbit credincioșilor despre nemulțumire ca epidemia cea mai răspândită a anului. ‘Într-un asemenea context ne dăm seama că suntem niște pachețele în mâinile timpului și ale spațiului. Constatăm profunda noastră efemeritate în contrast cu veșnicia care izvorăște din Dumnezeu. Numai atunci când ești invadat de vremelnicie, simți savoarea și puterea veșniciei. Se obinuiește ca într-o asemenea zi să faci o retrospectivă a clipelor trecute. Retrospectiva e cel mai bun inspector al timpului. Acest proces de inspecție scoate la iveală o mare epidemie, care este atotprezentă pe tot parcursul anului: nemulțumirea, ca formă de evitare a asumării conștiente și plină de bucurie a voii lui Dumnezeu’, a precizat Preasfințitul Ignatie. După slujbă, un mare număr de copii l-au sorcovit, după datina străbună, pe Preasfințitul Ignatie, fiind urmați de tineri îmbrăcați în straie populare și care au venit cu Plugușorul, însoțit de strigăte, buhai și zurgălăi.
Crăciunul irlandez – icoană a coeziunii, a sacralității familiei și a ospitalității creștine
PS Ignatie Mureșanul: ‘Pentru irlandezi, Crăciunul reprezintă, în mod tradițional, cea mai mare sărbătoare a anului, similară cu cea a Paștelui răsăritean. Încercând să identificăm câteva valențe spirituale și tradiționale irlandeze în conglomeratul contextului actual, pe de-o parte secularizat, iar pe de altă parte marcat de recesiune economică și nu numai, am putea enumera: profundul caracter familial al sărbătorii, participarea în număr mare la misa de la miezul nopții, aprinderea lumânării în fereastra casei ca și călăuză simbolică a trecătorilor spre biserica parohială devenită Betleem local, primirea străinului călător și ospătarea lui la masă dimpreună cu cei ai casei și pregătirea ieslei Domnului în locul icoanei Nașterii Domnului. Dintre aceste valori spirituale irlandeze, preeminența o deține masa din ziua de Crăciun din fiecare familie, ea devenind o masă a comuniunii și coeziunii dintre cel puțin trei generații, de la aceasta nelipsind, de regulă, nici chiar cei plecați departe de casă. Toate eforturile sunt depuse în direcția unei reîntoarceri, cel puțin pentru Crăciun, acasă, printre cei dragi. Mai mult, ospitalitatea irlandeză impune ca o datorie de suflet cinstea de a invita în casă și de a pune la aceeași masă de Crăciun pe străin și pe călător. Aceste două dimensiuni majore ale Crăciunului irlandez – a coeziunii, sacralității familiei și a ospitalității creștine (străinul adus în casă și pus la masă este perceput drept chip al Domnului Hristos) – transfigurează casa irlandeză tradițională ca fiind statornicită pe temeiul credinței.’
