Biserica Ortodoxă îl sărbătorește în fiecare an la 17 decembrie pe Sfântul Prooroc Daniel. Apărător al dreptei credințe în Vechiul Testament, Sfântul este prăznuit cu șapte zile înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului întrucât provenea din seminția lui David, aceeași din care făceau parte și rudele după neam ale Mântuitorului. Când orașul sfânt a fost cucerit de împăratul Nabucodonosor, Daniel a fost dus în robia Babilonului în anul 597 împreună cu regele Ioachim al iudeilor și cu alți tineri iudei, între care și trei prieteni buni ai lui Daniel: Anania, Azaria și Misail. Ca să poată lega poporul robit de năzuințele statului babilonian, împăratul Nabucodonosor a poruncit lui Aspenaz, mai marele palatului său, să-i dea la școală să-i învețe carte și limba haldaică. Împăratul vroia să facă din ei slujitori credincioși tronului. Pentru aceasta le-a schimbat și numele: Daniel a fost numit Baltazar, Anania – Sedrah, Azaria – Abdenago, iar Misail – Misah. Daniel și prietenii săi au învățat limbile acadiană, asiriană și haldaică, istoria, geografia, religia cu zeii cei numeroși, precum și alte multe științe. Sfânta Scriptură arată că Daniel și prietenii lui țineau foarte mult la legea părintească și că nu uitaseră nici o clipă Ierusalimul. Deși aveau dreptul să mănânce și să bea din masa împăratului, ei s-au hrănit cu semințe ca să nu se spurce. Dumnezeu le-a răsplătit curăția cu înțelepciune și frumusețe. Acest lucru este amintit de Biserica Ortodoxă în rugăciunea de binecuvântare a colivei unde citim: „Doamne, Cel ce ai plinit toate cu cuvântul Tău și ai poruncit pământului să scoată multe feluri de roade spre îndulcirea și hrana noastră; Care pe cei trei tineri și pe Daniel care erau în Babilon, fiind hrăniți cu semințe i-ai arătat mai frumoși decât cei ce erau hrăniți cu multe desfătări…”. Daniel a fost învrednicit în chip deosebit cu darul de a explica viziuni și visuri și de a prezice viitorul. Astfel, Daniel a tâlcuit mai multe vise ale împăratului (Daniel II, 44; IV, 24). Datorită intrigilor slujitorilor babilonieni care i-au spus împăratului Nabucodonosor că cei trei prieteni ai lui Daniel au refuzat să se închine unei statui a împăratului, aceștia au fost aruncați într-un cuptor încins, însă Dumnezeu i-a ocrotit și focul s-a prefăcut în rouă (Daniel III, 17). Tot Daniel a explicat și împăratului Belșațar cuvintele Mene, mene, tekel, ufarsin (Daniel V, 25-26), care îi prevesteau sfârșitul datorită nelegiuirilor sale. În aceeași noapte împăratul a fost ucis, iar Babilonul a fost cucerit de regele Darius I al perșilor (anul 518 î.Hr.). Dregătorii persani îl urau pe Daniel, pentru că și noul cuceritor îl cinstea pentru înțelepciunea lui. De aceea, l-au rugat pe regele Darius să dea poruncă scrisă ca timp de 30 de zile nimeni să nu se închine altui Dumnezeu decât numai regelui, iar cine nu se supune să fie aruncat într-o groapă cu lei. Daniel s-a rugat în continuare lui Dumnezeu așa cum făcea și mai înainte (Daniel VI, 11). Regele s-a văzut nevoit să își respecte porunca și l-a aruncat pe Daniel în groapa cu lei, însă Bunul Dumnezeu a avut grijă de robul său și leii nu s-au apropiat de el (Daniel VI, 17-29). Deosebit de importantă este proorocia lui Daniel asupra timpului care va trece până la venirea Mântuitorului și dărâmarea templului (Daniel IX, 24-27). Sfântul Prooroc Daniel a trăit aproape 90 de ani și a fost ales de Dumnezeu să susțină poporul evreu pe lângă stăpânitorii țării sale. Scopul misiunii sale profetice a fost nu numai de a întări nădejdea evreilor în viitorul Mântuitor, ci și de a face cunoscut printre păgâni pe adevăratul Dumnezeu.
Ziua onomastică a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
În ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Daniel, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel își sărbătorește ziua onomastică. Preafericirea Sa a intrat în viața monahală în 1987 la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, primind numele Daniel și avându-l ca naș de călugărie pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie.
De aproape trei veacuri, Sfântul Prooroc Daniel este cel de-al doilea ocrotitor al paraclisului istoric din Reședința patriarhală. Acest paraclis a fost construit deodată cu Catedrala patriarhală, între 1656 și 1658, fiind desăvârșit mai târziu, în anul 1723, de către Nicolae Vodă Mavrocordat și de mitropolitul Daniil (1719-1731), când s-au realizat unele reînnoiri și pictura murală interioară. Tot atunci, paraclisul a primit al doilea hram, al Sfântului Prooroc Daniil. După trecerea veacurilor peste acest lăcaș de închinare, între anii 1987 și 1989, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist, în spiritul tradiției înaintașilor, a rânduit ca tâmpla și icoanele să fie conservate și restaurate. Tot atunci s-a refăcut și tencuiala exterioară, pe alocuri căzută, iar după anul 2000, patriarhul Teoctist a continuat să se îngrijească de întreținerea și conservarea paraclisului, inițiind lucrări de consolidare a zidurilor exterioare, precum și de înlocuirea învelitorii acoperișului, care se învechise, cu una nouă, din tablă de aramă. Un amplu proces de conservare și restaurare a picturii, a catapetesmei, de înnoire și împodobire a paraclisului a început în anul 2009 cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel. O echipă alcătuită din nouă pictori restauratori, condusă de pictorul Cătălin Palamariu, a început restaurarea picturii murale a paraclisului, care este în întregimea lui o chintesență între arta autohtonă, orientală și occidentală. Aceste lucrări au durat până în luna iulie 2010. Munca de restaurare la catapeteasmă, foarte dificilă din cauza unor lucrări anterioare neadecvate, a început în 2010, de o echipă condusă de pictorul-restaurator Dan Mihai Ivanovici și s-a terminat pe 1 iulie 2011. Au fost restaurate elementele din lemn și refăcute piesele care lipseau, aplicându-se pe toată suprafața foiță de aur. De asemenea, s-a intervenit și pentru reintegrarea cromatică a icoanelor. Tot acum s-au achiziționat candele noi de argint, confecționate la Atelierele Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române de la Popești-Leordeni. S-a restaurat mobilierul și s-au achiziționat noi obiecte pentru buna desfășurare a cultului. Totodată, s-a refăcut instalația termică și electrică, fiind folosită o tehnologie modernă pe bază de fibră optică pentru protejarea picturii. După o muncă susținută, stropită cu har și rugăciune, s-a reușit înnoirea întregului paraclis. În aceeași perioadă cu catapeteasma s-a restaurat și holul paraclisului. În timpul restaurării s-au lăsat trei martori în diferite zone, în altar, în turlă și în partea de sus, pe elementele decorative din piatră și așa rămân pentru ca următorii restauratori să își dea seama de ce a fost nevoie de aceste intervenții la vremea cuvenită. S-au realizat lucrări de restaurare și conservare, precum îndepărtarea fumului și a prafului, prin acțiune mecanică și chimică cu hârtie japoneză, cu soluție de carbonat de amoniu în concentrații diferite. S-au făcut injectări cu soluții din piele. În tainicul și prețiosul paraclis, pictura foarte bogată, frumusețea chipurilor sfinților, care sunt foarte subtil tratate, sunt parcă învăluite permanent de frumosul nevăzut.
Resfințit în 2011 Slujba de resfințire a picturii și a catapetesmei recent restaurate din paraclisul istoric cu hramurile‘Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Prooroc Daniel și Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași’ al Reședinței patriarhale a avut loc pe 22 iulie 2011. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de ierarhi ai Sfântului Sinod, a resfințit veșmântul înnoit al acestui sfânt lăcaș. La resfințirea picturii au participat și ierarhi greci, Înalt Preasfințiții Mitropoliți Pavlos de Drama și Barnabas de Neapolis.
