Sărbătoarea Bunei Vestiri, denumită în popor Blagoveștenie (după termenul slavon), este rânduită pentru amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului. Potrivit tradiției, încă din secolul IV, în Nazaret s-a zidit o biserică pe locul unde Maica Domnului a primit de la înger vestea că va naște pe Dumnezeiescul Prunc. Biserica a rânduit cinstirea acestei sărbători în ziua de 25 martie, cu nouă luni înainte de Nașterea Domnului, pentru că acum are loc întruparea Fiului Lui Dumnezeu (Lc. 1, 35-38).
Bucură-te ceea ce ești plină de har!
Temeiul scripturistic al sărbătorii îl găsim în primul capitol al Sfintei Evanghelii după Luca.
‘În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și, intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și, răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.’ (Ev. Luca 1, 24-38)
Potrivit Evanghelistului Luca, Arhanghelul Gavriil a fost trimis la Fecioara Maria, care era logodită cu dreptul Iosif din seminția lui Iuda, în Nazaretul Galileii, pentru a-i vesti Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Felul în care arhanghelul îi vestește acest lucru este inedit. Mai întâi o întâmpină pe Fecioara Maria prin cuvintele: ‘Bucură-te ceea ce ești plină de har! Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!’ (Lc. 1, 28). Bucuria pe care i-o vestește trimite la bucuria prezenței lui Dumnezeu, ce caracterizează mesajul evanghelic și care este opusă tristeții păcatului. Motivul alegerii divine nu ne este relatat și, deși Evangheliile nu ne spun nimic cu privire la trecutul Preasfintei Fecioare, din tradiția orală, consemnată din vechime la Iuliu Africanul (sec. II), în evangheliile apocrife, în unele scrieri patristice și în imnografia Bisericii, aflăm câteva amănunte care completează imaginea despre Maica Domnului și care justifică oarecum cuvintele îngerului. Astfel, aflăm că ea s-a născut în urma rugăciunilor părinților ei Ioachim și Ana, că a fost închinată Templului, unde a și petrecut de la 3 la 15 ani, că în Templu a trăit în rugăciune, curăție și studiu etc. Deși fericită de arhanghel, Maica Domnului se miră în sine de felul în care este abordată: ‘Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?’ (Lc. 1, 29). Mesajul pe care îngerul îl transmite în continuare îi vestește că felul adresării inițiale își are temeiul în faptul că ea a aflat bunăvoință (har) înaintea lui Dumnezeu și că a fost aleasă să zămislească pe Fiul lui Dumnezeu (Fiul Celui Preaînalt), pe Mesia cel așteptat (Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său). Dovedind maturitate spirituală și multă smerenie, Maica Domnului cere explicații: ‘cum va fi aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat?’ (Lc. 1, 34). Atunci i se descoperă faptul că zămislirea va fi prin pogorârea Duhului Sfânt, iar ca semn îi vestește zămislirea Elisabetei, care era stearpă. În urma acestui dialog, Maica Domnului se supune alegerii divine rostind: ‘Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!’ (Lc. 1, 38).
Maica Domnului ne învață să fim smeriți
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul Său de învățătură din 25 martie 2012, la sărbătoarea Bunei Vestiri, subliniază că Maica Domnului răspunde cu smerenie chemării lui Dumnezeu: „Fecioara Maria este nedumerită când i se spune de către Arhanghelul Gavriil că va naște Fiu, deși ea nu știe de bărbat (cf. Luca 1, 34-35), dar apoi când aude că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în viața ei, se supune voinței lui Dumnezeu și zice: ‘Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!’ (Luca 1, 38). Prin aceasta, Maica Domnului recunoaște lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, chiar dacă această lucrare este mai presus de mintea omenească. Maica Domnului răspunde cu smerenie chemării lui Dumnezeu. Fără acest accept al ei, exprimat în cuvintele: fie mie după cuvântul tău!, spun unii teologi, nu s-ar fi realizat zămislirea sau înomenirea Fiului lui Dumnezeu. De ce? Pentru că Dumnezeu, deși este Atotputernic, totuși nu voiește ca oamenii să-L iubească în mod forțat, ci voiește ca oamenii să conlucreze cu El în mod liber. De aceea, cu multă înțelepciune și cu mult respect, Arhanghelul Gavriil binevestește Fecioarei Maria care este planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii prin Fiul Său Cel veșnic Care devine om, adică Fiu al Fecioarei și așteaptă răspunsul ei. El nu o transformă pe ea într-un instrument sau într-un obiect, ci dimpotrivă, o consideră persoană liberă, care va naște, ca om, Persoana a doua din Sfânta Treime, adică pe Fiul lui Dumnezeu.
Astăzi este începutul mântuirii noastre
În legătură cu această sărbătoare, Părintele Silviu Tudose de la Facultatea de Teologie din București a precizat: „Ne aducem aminte și retrăim, în virtutea timpului liturgic, momentul când Arhanghelul Mihail i-a vestit Maicii Domnului că Duhul Sfânt se va pogorâ peste ea și va naște un Fiu, care va fi Fiul lui Dumnezeu. Iar prin acceptul Maicii Domnului care a spus: ‘Fie mie după cuvântul Tău’ s-a realizat zămislirea în pântecele ei a Fiului lui Dumnezeu care avea să Se nască pe pământ și să aducă mântuirii lumii. De aceea și Troparul sărbătorii spune ‘Astăzi este începutul mântuirii noastre’, adică odată cu zămislirea Mântuitorului este posibilă mântuirea neamului omenesc, care a căzut odată cu Adam în păcat. Această dată este fixă deoarece părinții au fost preocupați să păstreze realismul anului liturgic, adică dat fiind faptul că Nașterea Domnului este sărbătorită pe 25 decembrie este normal ca zămislirea lui Hristos să fie prăznuită exact cu nouă luni înainte, pe 25 martie”.
Buna Vestire prima sărbătoare închinată Maicii Domnului, confirmată în documente
Cultul Fecioarei Maria s-a dezvoltat în special după acordarea libertății pentru creștini de către împăratul Constantin cel Mare. Sinodul al III-lea Ecumenic (Efes, 431) a condamnat erezia nestoriană, care diminua rolul Maicii Domnului, și a recunoscut cele două atribute ale Sfintei Maria: meritul de a-L fi născut pe Fiul lui Dumnezeu și faptul de a fi pururea fecioară. Ca o urmare firească, Biserica a rânduit sărbători în cinstea Maicii Domnului.
Buna Vestire este cea dintâi sărbătoare închinată Maicii Domnului, confirmată în documente, iar prima mărturie o reprezintă biserica zidită în Nazaret (în secolul IV), pe locul unde avusese loc întâmplarea menționată în Sfânta Scriptură. Data acestei sărbători a variat la început, astfel, în anumite locuri, era sărbătorită în ajunul Bobotezei (pe 5 ianuarie), iar în alte locuri pe 18 decembrie. În Răsărit, data de 25 martie a fost acceptată, cel mai probabil, după stabilirea datei de 25 decembrie ca serbare a Nașterii Domnului (aproximativ secolul al V-lea). La Roma, sărbătoarea a fost introdusă de papa Leon al II-lea, iar în secolul al IX-lea, data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuiește pe 7 aprilie, în raport cu Crăciunul pe care ei îl celebrează la 6 ianuarie.
