Aproape 2.000 de credincioși au fost prezenți sâmbătă, 17 august 2013, la resfințirea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Vorona Mare, lăcaș de cult cu o istorie bogată, de 219 ani. Atât slujba de târnosire, cât și slujba Sfintei Liturghii au fost săvârșite de Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, alături de un sobor de 40 de preoți și diaconi. Ca semn al prețuirii pentru lucrările realizate la lăcașul de cult în ultimii ani, preotul paroh Olivian Mihai Sandu a fost hirotesit, de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, iconom stavrofor, după cum informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova.
Sâmbătă, 17 august 2013, a fost zi de mare sărbătoare și de o deosebită importanță istorică pentru enoriașii parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea botoșăneană Vorona Mare, care au participat în număr mare, alături de numeroși pelerini, la slujbele religioase săvârșite cu ocazia resfințirii, pentru a patra oară, a bisericii din localitate. IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a fost prezent la sărbătoarea comunității din Vorona Mare, alături de un sobor numeros de preoți și diaconi, din care au făcut parte și arhim. Ioan Harpa, exarh de zonă Botoșani al Arhiepiscopiei Iașilor, pr. Lucian Leonte, protopop al Protopopiatului Botoșani, arhim. Mihail Daniliuc, egumenul Schitului „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” – Vovidenia, județul Neamț.
Bătrânii satului, dar și tineri și copii l-au întâmpinat, în centrul satului, pe Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care a fost condus, până în fața bisericii, într-o caleașcă trasă de doi cai albi, alaiul fiind însoțit de tineri călare, purtând drapele. Nu au lipsit bătrânii cu buciume, care au marcat, odată cu clopotele mănăstirii, momentul venirii Înalt Preasfințitului.
După primirea tradițională cu pâine și cu sare, a urmat slujba de târnosire. Lăcașul de cult a fost sfințit prin stropire cu apă sfințită și prin ungere cu Sfântul și Marele Mir, iar sfânta masă din altar a fost târnosită, împodobită și pregătită pentru slujbele cultului divin. La slujba de sfințire, urmată de slujba Sfintei Liturghii, săvârșită pe o frumoasă scenă împodobită, au luat parte aproape 2.000 de credincioși, care au stat și la rând pentru a trece prin Sfântul Altar. La eveniment au participat și membri ai autorităților județene și locale.
„Iubirea este împlinirea întregii legi”
În cuvântul adresat credincioșilor prezenți, IPS Părinte Mitropolit Teofan a explicat pericopa evanghelică a zilei, apoi a subliniat faptul că, prin zidirea sau restaurarea de biserici, omul este în permanență împreună cu Hristos Mântuitorul: „Zidirea unei biserici înseamnă a fi cu Domnul Hristos. Dărâmarea unei biserici înseamnă a fi împotriva Domnului Hristos. A lăsa un lăcaș de cult să se prăpădească, să se ruineze, să se degradeze, înseamnă a face lucrarea vrăjmașului. A te îngriji de biserică, a o consolida, a o restaura și înfrumuseța înseamnă a aduna împreună cu Hristos. Și ce înseamnă a fi împreună cu Dumnezeu? Înseamnă a fi un om al credinței, înseamnă să fii un om al nădejdii, înseamnă să fii un om al dragostei, căci iubirea este împlinirea întregii legi. Toate poruncile date de Dumnezeu și de sfinții Lui, de-a lungul vremii, se cuprind și se sintetizează în porunca esențială: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți»”.
„Ctitorul este omul care-L ajută pe Dumnezeu”
La finalul Sfintei Liturghii, în momentul împărtășirii credincioșilor, pr. protopop Lucian Leonte a dat citire hrisovului de sfințire, după care pr. Olivian Mihai Sandu, parohul bisericii din Vorona Mare, a ținut un cuvânt de învățătură, în care a subliniat necesitatea comuniunii și întrajutorării: „Viața fiecăruia dintre noi se compune din trei zile: vinerea patimilor, în care ne ducem crucea noastră, sâmbăta pogorârii în iadul deznădejdii, atunci când poate ne-am săturat de cruce și nu mai vrem să o ducem, și duminica Învierii, zi ce are puterea de a ne repune pe traiectoria sfântă către Împărăția lui Dumnezeu. Vinerea patimilor este axa și firescul vieții noastre, iar sâmbăta și duminica sunt extremele, în care cădem sau în care suntem duși spre Cer. În iadul deznădejdii ajungem singuri, dar duminica Învierii este momentul când cineva își pune crucea proprie pe umărul stâng, apoi cu dreapta ridică crucea apropelui, căzută la pământ. De aceea, nimeni nu are puterea să se învie pe sine însuși, dar toți avem puterea de a învia pe celălalt, doar cu o simplă mișcare a iubirii noastre, creându-se astfel momente și istorii cutremurătoare și emoționante povești de dragoste. Duminicile Învierii sunt momentele în care eu devin noi, momentele de comuniune”. Spre finalul cuvântului, parohul din Vorona Mare a făcut referire la istoria zbuciumată a bisericii pe care o păstorește, cât și la semnificația ctitoririi unui lăcaș de cult: „Biserica noastră a strâns în inima ei, pe parcursul a 219 ani, un întreg roman de dăruire și jertfă, de suferință și deznădejde, de moarte și de înviere. A trecut prin cinci mari acțiuni de restaurare, deoarece în 1801 a fost zguduită de un puternic cutremur. A trăit sâmbete ale deznădejdii, mai ales în anul 1901, când, timp de trei ani și jumătate, a fost scoasă din uz, din cauza pericolului prăbușirii, dar a trăit și momente eroice, fiind resfințită, împreună cu slujba de astăzi, de patru ori. Lucrările executate în ultimii trei ani au atins două extreme, din anul 2010 până în prezent, anume decaparea bisericii până la structură, în miezul zidului, și a doua – reconsolidarea în totalitate, în toate aspectele, fără excepție. Biserica noastră arată atât de minunant datorită unui buchet de oameni, care au sfidat un normal apăsător și au avut cutremurătoarea îndrăzneală de a-I întinde o mână de ajutor lui Dumnezeu. Ctitorul este omul care-L ajută pe Dumnezeu, iar Dumnezeu, deși are putere nemărginită, iubește să fie ajutat, după cum știm din episodul tâlharului bun de pe cruce, singurul care a avut un cuvânt de mângâiere pentru Mântuitorul lumii aflat în agonie. Un ctitor de biserică pune în mișcare un mecanism imens de energie și de forță, de dăruire și de dragoste, de suflet și de voință. O pomenire a unui ctitor este veșnică, pentru că în slujba veșniciei este lucrarea lui”.
La sfârșit, IPS Mitropolit Teofan l-a hirotesit pe preotul paroh Olivian Mihai Sandu iconom stavrofor, oferindu-i crucea, bedernița și brâul roșu. De asemenea, Înalt Preasfinția Sa a felicitat atât pe părinte, cât și pe enoriași, pentru felul în care au știut să-și consolideze și să-și împodobească biserica, oferind distincție de vrednicie tuturor celor care au ajutat de-a lungul timpului la renovarea lăcașului de cult. Au fost dăruite și două distincții „Crucea Sfântului Ierarh Dosoftei” pentru mireni, precum și o distincție „Crucea Moldavă” pentru mireni, acordată ctitorului Nicolae Catană. Un moment deosebit l-a reprezentat acordarea de distincții bătrânilor parohiei care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.
Pentru a împlini frumusețea duhovnicească a zilei, doi preoți de mir, anume pr. Paul Andrei Smeu și pr. Alexandru Baciu au primit hirotesia întru duhovnic din partea Înalt Preasfințitului Teofan.
Sărbătoarea comunei Vorona Mare s-a încheiat cu o agapă, la care au fost invitați toți cei prezenți.
Parohia Vorona Mare se compune din aproximativ 80% bătrâni cu vârsta de 60 de ani. Din anul 2010, prin neobosita stăruință a parohului numit aici în anul 2004, pr. Sandu Mihai Olivian, dar mai ales prin jertfelnica cheltuială a ctitorilor Nicolae și Aurora Catană, cât și prin jertfa altor binefăcători, precum și a credincioșilor satului, se restaurează această biserică din temelii: este consolidată cu fier beton și grinzi transversale, i se pune acoperiș nou, este tencuită la exterior și interior, este pictată în frescă, este împodobită cu catapeteasmă nouă și strane din stejar, este placată cu marmură și cu mozaic și i se pune încălzire centrală.
