Cum ia naștere ura în inima omului și cum ne putem izbăvi de ea?
Ura, ca și celelalte patimi, se naște din iubirea de sine, egoismul, care este maica și rădăcina tuturor păcatelor, după Sfinții Ioan Damaschin și Efrem Sirul. Iar iubirea de sine este „iubirea nerațională față de trup”, după Sfântul Maxim Mărturisitorul (Filocalia, vol. al II-lea, p. 67). Ura este ucidere de om (I Ioan 3, 15); ea este permisă numai împotriva diavolului și a păcatului (Psalm 96, 11; Pilde 8, 13; Amos 5, 15); ura este permisă asupra nedreptăților, după cuvântul psalmistului – „nedreptate am văzut și m-am scârbit” (Psalm 118, 163; Romani 12, 19; Pilde 13, 5; 17, 13). Creștinii trebuie să urască minciuna (Psalm 118, 163), trebuie să urască căile nedrepte (Psalm 118, 104), precum și „adunarea păcătoșilor (Psalm 25, 5). Trebuie să urască sfatul celor ce urăsc pe Dumnezeu (Psalm 138, 21-22). Ura se biruiește prin dragostea de Dumnezeu și de aproapele, iar dragostea de Dumnezeu o câștigăm prin toate faptele bune, dar mai ales prin rugăciunea cea curată.
Care este deosebirea între ură, mânie, invidie, zavistie, certare și pizmă și care sunt urmările lor?
Ura este rădăcina patimilor arătate mai sus, iar acestea sunt ramurile ei, cum vorbește Sfântul Efrem Sirul în cuvântul său pentru deosebirea patimilor. Urmarea urii și a fiicelor ei este moartea sufletului.
(Convorbiri duhovnicești cu părintele Cleopa – Articol publicat în Ziarul Lumina din 6 mai 2009)
