Rânduiala bisericească e lege și trebuie respectată

De vorbă cu părintele paroh Marcel Popa, într-una din stranele Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din localitatea doljeană Dăbuleni, Protoieria Craiova Sud. Astfel ne-a prins amiaza unei zile dogoritoare de iulie. În răcoarea înmiresmată a sfântului lăcaș, vechi de la 1850, am putut desluși aspecte ale misiunii preotului pus față în față cu plecarea în străinătate a unor enoriași, cu obiceiurile greșite și superstițiile localnicilor, fără a uita de memoria de ieri și de azi a bisericii zidite, a cărei ușă ni s-a deschis cu bunăvoință.

Credincioșii noștri sunt oameni la fel ca ceilalți. Când e timp de credință, este, când e de muncă, ne cam părăsesc, pentru că trebuie să-și câștige existența, timpul de vară este solicitant în agricultură. Oamenii nu au timp liber la dispoziție. La ora 23:00, ei tot în bostănărie sau în sere sunt”, spune preotul Marcel Popa, care slujește de 26 de ani la altarul Bisericii „Sfântul Gheorghe” din satul său natal. Nu este singur. Îi sunt alături preoții Dacian Țoc Drăghici și Cornel Preda.

„Dăbuleniul este oraș numai în acte, el rămâne sat. Iar condiția preotului de sat este din ce în ce mai grea. Nu mai e ca altădată, când, poate, preotul beneficia de ajutoarele credincioșilor. Astăzi, nu mai vine un credincios măcar pentru două ore să facă muncă voluntară în curtea bisericii. La mijloc e lupta pentru existență. Nu le mai vine nimic din nici o parte. O parte dintre tineri nu prea au servicii, trăiesc din pensiile bătrânilor, așa că sunt forțați să muncească pământul, pentru că nu au alte venituri. Tinerii au fost crescuți cu munca și trebuie să meargă înainte, li se ordonă. Au o obligație morală față de bunici și să nu vă imaginați că sunt niște bătrânei obosiți, epuizați. Nu. Au la 60-70 de ani și muncesc în continuare”, arată în notă realistă parohul.

Totuși, misiunea duhovnicească trebuie să fie rodnică.

„Misiunea e mai grea în zilele noastre. Cu ocazia înmormântărilor mai ales, pentru că acum vin mai mulți, îndemnăm oamenii să aibă frică de Dumnezeu, dându-le și exemplul decesurilor năprasnice, când le vorbim despre situația celui neîmpărtășit, neunit cu Hristos”, explică părintele Marcel Popa.

„Valorile satului nu pot fi înlocuite cu nici un Occident”

Parohul bisericii ocrotite de Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință, amintește cu necaz despre un fapt constatat, de altfel, la nivel național, și anume scăderea natalității: „Se nasc tot mai puțini copii și mor tot mai mulți oameni în parohia noastră, care are în jur de 1.130 de familii. Dacă facem calculul, paritatea este de un singur născut la șapte decedați.”

Părintele Marcel Popa își cunoaște bine enoriașii. El spune că în jur de 10-15% dintre locuitori sunt plecați în străinătate, dar se întorc, deoarece „dăbuleanul este legat de pământ. Când se întorc din străinătate, trec și pe la biserică, și mă refer la cei care respectă valorile satului, pentru că satul are valorile lui, care nu pot fi înlocuite cu nici un Occident. Dorul de țară, de sat, de copilărie, vizita preotului, obiceiurile de lăsatul secului în Postul Mare, colindatul, toate acestea nu pot fi șterse. Cu toții își manifestă părerea de rău după locurile natale.”

Pentru copiii celor plecați în străinătate și lăsați în grija celor de acasă, preotul spune că are în derulare diverse programe și parteneriate: „În perioada Postului Mare facem convorbiri duhovnicești și trăim fiecare zi conform învățăturii sau programului liturgic pe care ni-l propunem.”

„Avem de înfruntat superstițiile unora”

Preotul Marcel Popa admite: „Obiceiurile cele mai frumoase sunt legate de cultul morților, dar avem de înfruntat superstițiile unora dintre oameni legate de dezlegarea picioarelor morților. Le interzicem să dezlege picioarele morților. Nu-i spovedim și nu-i împărtășim pe oamenii care fac contrariul. Cu așa-zisele vrăjitoare, care dau în bobi sau citesc în cafea, aplicăm același tratament – pedeapsa e și pentru cei care merg la vrăjitori – ceea ce este o rușine în comunitate. Încep să fie chiar marginalizați de cei care îi cunosc. Insistând în munca noastră de a ne lupta cu obiceiurile greșite pe care le avem în zonă, câștigăm. Rânduiala bisericească e lege și trebuie respectată.”

Altar trecut prin vremuri, vechi de 163 de ani

Biserica Parohiei Dăbuleni II a fost construită în anul 1850 și târnosită în același an, în data de 14 octombrie, cum reiese din pisanie. La acea vreme, stă scris în istoricul sfântului lăcaș, era „construită din cărămidă subțire și acoperită cu stuf, cu tavan de scândură, vopsită albastru, iar pe acest fond erau pictate stele. În interior, înălțimea de la pardoseală la tavan era de 2,50 m”.

Dintre preoții care au slujit aici se cunosc: Ilie Florescu, Grigore Dăbuleanu, Ilarion Popescu, Dumitru Benghea și Pascu Păsculescu. Cel din urmă a hotărât, împreună cu obștea parohiei, să construiască o nouă biserică pe locul unde astăzi este școala, confecționând atunci și 200.000 de bucăți de cărămidă. Moartea preotului Păsculescu a însemnat și sistarea lucrărilor de construcție. Între anii 1938 și 1949, la parohie au slujit următorii preoți: Ioan Mantea, Constantin Colac, Ilie Tudoran și Dumitru Popescu.

Repararea radicală a bisericii a avut loc odată cu venirea preotului Marian Marinescu ca paroh și în urma îndemnului, din 8 septembrie 1948, al episcopului Iosif al Râmnicului.

Lucrările au început la 1 septembrie 1949 și au fost terminate la 1 septembrie 1950. Maiștri au fost Nicu Văvulescu-Daneti și Mihail Cebuc din Dăbuleni. Pictura în frescă a fost începută la 1 aprilie 1951 și a fost finalizată la 29 august 1951 de pictorul Ion Minulescu, București. Sfințirea a făcut-o la 14 octombrie 1951 mitropolitul Firmilian al Olteniei.

După alte reparații și îmbunătățiri aduse bisericii, în ziua de 7 noiembrie 1982 s-a oficiat resfințirea bisericii de către vrednicul de pomenire mitropolit Nestor al Olteniei.

Acum, biserica este în stare bună, are o bibliotecă nouă și un monument închinat eroilor români căzuți pe front în cele două războaie mondiale.

(Articol publicat în Ziarul Lumina din 3 august 2013, apărut sub semnătura Ralucăi Brodner)

Comentarii Facebook


Știri recente