Gabriel Rădășanu, membru al Grupului Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale, a vorbit pentru Basilica.ro despre secretele cântării psaltice și atașamentul pentru muzica bizantină, domeniu în care este nevoie de o minte limpede și o inimă curată.
„Puterea muzicii bizantine vine din starea sufletească, ține de starea lăuntrică, pornește din interior. Trebuie să fim atenți cum armonizăm pe cele din afară cu cele din interior”, spune el.
Frumusețea duhovnicească a muzicii bizantine
Basilica.ro: La anul se împlinesc două decenii de când sunteți psalt al Catedralei Patriarhale. Ce puteți spune că ați învățat în această perioadă de slujire a Domnului și a aproapelui prin cântare?
„Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur”, zice Psalmistul. Se împlinesc, într-adevăr, două decenii de când Catedrala Patriarhală a devenit a doua casă pentru mine. În urmă cu mai bine de aceste două decenii, înainte să mă alătur stranei Catedralei, protopsaltul Mihail Bucă mă întreba la una dintre repetițiile grupului psaltic: „Ei, bine, cum ți se pare muzica bizantină?”.
Pe vremea aceea, eu cântam în Corala bărbătească „Te Deum Laudamus” și maestrul mă iscodea să vadă cum privesc eu spre neume, spre notația psaltică, fiind unul ce iubeam polifonia, armonia. Nu a mai durat mult și, prin mijlocirea colegului și bunului meu prieten, Narcis-Mihail Ursuleasa – care era psalt al Catedralei –, am început să cânt cu el câte o zi, două, la slujbele dintr-o săptămână.
Dragostea mea pentru slujbele ce se săvârșeau în Catedrala Sfinților Împărați și a Cuviosului Dimitrie cel Nou a crescut treptat și vă mărturisesc că îmi plăcea să vin la vecerniile de sâmbătă seara, pentru a asculta Slavele cântate de Protopsaltul catedralei. Așa m-am atașat definitiv și de muzica bizantină, care nu era o necunoscută pentru mine, dar, recunosc că eram abia la începutul descifrării ei.
Am avut șansa de a mă alătura unei generații de psalți care manifestau mare interes în a se perfecționa și a redescoperi frumusețea duhovnicească a muzicii bisericești.
Am învățat de la fiecare, sau, mai bine-zis, am încercat să imit partea cea bună a slujirii lor, fie că era vorba de duhul rugăciunii din cântarea lor, ritmul cântării, acuratețea sunetului sau dicția, căci cuvântul se îmbogățește prin melos și invers.
La rândul meu, îi îndrum pe cei care se atașează de strana bisericii să se așeze cu toată răspunderea în acea rânduială care conduce pe credincioși, pe aproapele nostru la starea de rugăciune.
În inima evenimentelor bisericești
Basilica.ro: Există câteva întâmplări memorabile la care ați fost martor de-a lungul acestui timp?
„Memoria e scribul sufletului”, așa zice Aristotel. Consemnează tot ceea ce e vrednic de ținut minte, însemnat, remarcabil într-o viață. Aș defini „întâmplările” ca momente importante și aș include aici liturghiile, pentru că toate sunt memorabile, acestea fiind inima cultului nostru.
Totodată, amintesc de privegherile săvârșite la hramul Sfântului Dimitrie, care au o încărcătură duhovnicească aparte. Și cu privegherea de anul acesta, am adunat un buchet de 20 de privegheri aduse ca prinos de mulțumire Ocrotitorului Catedralei și al Bucureștilor.
Una mai aparte dintre acestea a fost cea din anul 2010, când a fost invitat din Grecia Protopsaltul Theodoros Vassilikos, pe care l-am audiat și admirat din adolescență.
Catedrala Patriarhală și Capitala au fost martore ale multor evenimente memorabile, momente istorice, și le-aș aminti cronologic pe cele petrecute de când sunt la Catedrală: 20 de ani de slujire în demnitatea de patriarh a vrednicului de pomenire Teoctist Patriarhul (16 noiembrie 2006, la Biserica „Sf. Spiridon”-Nou); slujbele de sfințire a Marelui Mir oficiate în anii 2007, 2010 și 2019; slujba de înmormântare a Patriarhului Teoctist (2007); slujba de întronizare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (30 septembrie 2007); slujba de înmormântare a Regelui Mihai I al României (16 decembrie 2017); slujba de sfințire a Altarului Catedralei Naționale (25 noiembrie 2018) urmată de spectacolul extraordinar intitulat „Uniți prin Centenar” – ce a avut loc la Sala Palatului.
De asemenea, în data de 31 mai 2019, Sanctitatea Sa Papa Francisc a vizitat Catedrala Națională, unde, alături de grupul psaltic Tronos, am susținut un scurt program de cântări pascale.
„Mintea unui psalt trebuie să fie în relație cu inima”
Basilica.ro: Din anul 2015 sunteți lampadar, ceea ce înseamnă „conducător al stranei din stânga”. Care este responsabilitatea conducătorului de strană și în ce fel vă influențează acest statut în plan duhovnicesc?
Tradiția de a se cânta la ambele strane în Catedrala Patriarhală se cam pierduse. Eu l-am aflat în strana stângă pe Traian Diaconu, dar el a fost hirotonit diacon (în anul 2003) și strana a rămas goală…
Apoi, am avut primele încercări de a o resuscita împreună cu Adrian Stolnicu – lampadarul Catedralei, cum îmi plăcea să îi spun. De la el am preluat misiunea de lampadar, de a conduce corul din strana stângă, cu binecuvântarea Protopsaltului și a Părintelui Clement Haralam.
Desigur, cor aveam doar la momentele mai importante, la marile slujbe, la privegheri sau la vecerniile de sâmbătă seara.
Atât protopsaltul, cât și lampadarul poartă întreaga responsabilitate față de psalmodierea corectă și în duh de rugăciune. La una dintre edițiile masterclass-ului de muzică bizantină de la Iași, profesorul și prietenul Adrian Sârbu mi-a scris pe un volum dăruit, să ajung „să cunosc psaltichia în duh”.
Mintea unui psalt trebuie să fie în relație cu inima, astfel că în cadrul unei slujbe atât sufletul cât și trupul trebuie să participe. Mintea și rațiunea ne ajută să ajungem, prin slujbă, „de pe pământ la cer”. Aceste lucruri le-am învățat la rândul meu de la psalți sau protopsalți cu o mai mare experiență.
Ca lampadar, am pus mare accent pe seriozitatea psaltului atunci când vine la strană. Când îmbracă rasa, el trebuie să se responsabilizeze, se află cu un pas mai aproape de Tronul lui Dumnezeu, pe Care îl laudă.
Poate pentru unii am fost mai sever, în timp ce alții au privit și la cealaltă latură a mea, mai copilăroasă, și mi-au devenit prieteni. Puterea muzicii bizantine vine din starea sufletească, ține de starea lăuntrică, pornește din interior. Trebuie să fim atenți cum armonizăm pe cele din afară cu cele din interior.
„Cântăm lui Dumnezeu și publicul ne însuflețește”
Basilica.ro: Ați concertat împreună cu Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale în numeroase locații și contexte. Ce amintiri aveți de la concertele care v-au emoționat cel mai mult? Puteți spune că „Tronos” a creat un public special, care rezonează la muzica bisericească în orice context?
Tronos este mai mult decât un cor sau un grup psaltic, este „o stare”, așa cum îi place Protopsaltului nostru să îl definească. Este unul dintre cele mai apreciate coruri din România, mulțumită și Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care l-a botezat și încurajat în misiunea cultural-bisericească.
Am avut ocazia, ca membru al acestei mari familii, să susțin concerte pe multe scene muzicale, în catedrale şi biserici din țară şi străinătate, precum și în diverse instituții culturale din România (Ateneul Român, Sala Palatului, Palatul Parlamentului).
Mi-au rămas amintiri foarte frumoase legate concertele susținute în Catedrala „Sankt Paulus Kirche” din München (2005); la Megarou Mousikis în Atena (2006), unde am cântat împreună cu Maeștrii Artei Muzicii Bizantine, conduși de Achilleas Chaldaiakis; la Sala Palatului, la Concertul internațional de Muzică Bizantină „Bucuria Învierii” (2008) când au fost invitate grupuri de muzică bizantină din Rusia, Grecia și Serbia.
De asemenea, inedit și emoționant a fost concertul vocal-simfonic închinat Sfinților Brâncoveni, eveniment organizat de Patriarhia Română și Arhiepiscopia Bucureștilor cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor, în anul 2014, la Ateneul Român.
Trebuie să menționez aici și concertul aniversar organizat cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la Marea Reformă a Muzicii Bizantine – organizat la Tesalonic, în luna octombrie a anului 2014 și participarea noastră la cea de-a 27-a ediție a „Festivalului de cântece polifonice”, care s-a desfășurat în orașul Calvi din Insula Corsica, în septembrie 2015.
Dar vibrația cea mai intensă cred că am simțit-o la concertul „Uniți prin Centenar” în 2018 și la momentele când am cântat pentru prima dată în Catedrala Națională.
La toate manifestările cultural-muzicale la care am participat am avut parte de un public minunat. Cântăm lui Dumnezeu și publicul ne însuflețește, cred că așa e mai corect să ne raportăm la misiunea pe care o avem.
Publicul rezonează la colinde, la cântecele patriotice și la doinele care exprimă dorul de părinți, de țară și de satul natal, patrimoniul spiritual, cultural și social plămădit din bucuriile și suferințele neamului nostru.
Recunoștință pentru îndrumători
Basilica.ro: Puteți enumera mentorul sau mentorii dumneavoastră în materie de muzică psaltică – din prezent și din trecut și câteva gânduri despre ei?
Primii pași sunt foarte importanți, în orice domeniu. Primul imbold spre muzică mi l-a dat regretatul Părinte Alexandru Lăzăreanu, care mi-a fost profesor de muzică la Seminarul Teologic din Suceava și de la care am primit prima carte de muzică. O păstrez și o mai folosesc și acum la Catedrala Patriarhală.
Între cei care mi-au influențat concepția despre arta cântatului l-aș menționa apoi pe Părintele arhid. Gabriel Oprea de la Mănăstirea Stavropoleos, pe care îl ascultam pe casete audio, încă din timpul seminarului. Erau puțini cântăreți la noi, la acea vreme, și înregistrările erau foarte prețioase pentru că se procurau destul de greu.
Apoi, la Catedrală m-am perfecționat sub îndrumarea Părintelui Protopsalt Mihail și a lampadarului Adrian Stolnicu.
Alături de Părintele Adrian am avut mai multe colaborări și cu alte grupuri de muzică bizantină din țară, proiecte care s-au dovedit roditoare și care s-au concretizat prin frumoase concerte și imprimări audio. Poate că nu le-am mulțumit suficient pentru cât mi-au dăruit cei menționați mie și cu cât m-am îmbogățit eu din darul lor. Le sunt profund recunoscător.
Promovarea și cultivarea tradiției
Basilica.ro: Sunteți inițiator al blogului Psalții Catedralei Patriarhale, ați făcut numeroase înregistrări și v-ați ocupat cu publicarea online de partituri de muzică bizantină. Cât de importantă este continuarea acestei moșteniri culturale pentru dumneavoastră, personal, și pentru Biserică?
Ideea de a avea un blog al psalților Catedralei mi-a venit după ce am adunat informații despre psalți și imprimări audio-video provenite de la slujbele din Catedrală și din diferite concerte, evenimente culturale și bisericești.
Nu existau prea multe surse nici pentru partiturile psaltice la vremea respectivă, afară de site-ul Mănăstirii Stavropoleos. O parte din psalții care cântau la strana Catedralei au început să transcrie diferite partituri după cărțile mai vechi și apoi s-au adăugat și alți tineri seminariști din țară, care mi-au devenit colaboratori.
Le mulțumeam și le mulțumesc pentru dăruirea lor, pentru că munca lor a folosit multor psalți din Biserica noastră până să apară tipăriturile noi pentru strana bisericii. Cele mai apreciate au fost și sunt și acum partiturile colindelor, colinde care aduc atâta bucurie, entuziasm și fericire în perioada premergătoare sărbătorii Nașterii Domnului.
Arhiva aceasta electronică s-a îmbogățit acum pe site-urile de profil, astfel că sunt mulți psalți care o folosesc. Aș vrea totuși ca aceasta să nu devină o obișnuință pentru cântăreții bisericești să folosească mijloacele tehnice mai mult, ci să aprecieze cartea și efortul celor care cu trudă alcătuiesc, diortosesc și îngrijesc apariția unei antologii, a unui buchet sau a unei slujbe tipărite.
Spun aceasta din perspectiva unuia care, alături de câțiva psalți, coordonați de Părintele Mihail Bucă și Părintele Sorin Tancău, am inițiat o colecție de carte muzicală – Colecția Tronos – în care am tipărit slujbele sfinților ocrotitori ai Catedralei Patriarhale, colinde și cântece de stea dar și cântece patriotice.
Basilica.ro: Aveți un mesaj pentru tinerii psalți?
Cred că cel mai bun mesaj pentru fiecare psalt aspirant este să caute modele între psalții cu experiență, așa cum, la rândul nostru, și noi i-am căutat și audiat și am încercat să îi imităm cât mai fidel pe cei care ne-au pătruns la inimă, să cearnă și să împrumute din darurile lor.
Să păstreze tradiția, rânduiala care conduce la rugăciune, să fie atenți la tempo, la ritm, la baze, la glasuri, astfel ca în cântare să existe armonie. Aceste lucruri trebuie exersate și simțite. Să caute prietenia sfinților și, prin ei, apropierea de Dumnezeu.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
