Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, a slujit la hramul istoric al Mănăstirii Dochiariu din Sf. Munte Athos, care și-a serbat joia trecută hramul istoric conform calendarului nerevizuit: Sf. Ier. Nicolae este primul ocrotitor al acestei comunități monastice.
Ierarhul român a oficiat Privegherea de toată noaptea și, în zori, Sfânta Liturghie și Pomenirea ctitorilor: Alexandru Lăpușneanu, Voievodul Moldovei, și soția sa, Doamna Ruxandra, care în secolul al XVI-lea au rectitorit lavra athonită împreună cu familia lor.
Cu acest prilej, Preasfinția Sa a dăruit un set de engolpioane pentru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea”, cel mai prețios odor al chinoviei, iar Arhimandritului Amfilohie, starețul obștii, i-a conferit Ordinul eparhial „Crucea Nordului”.
Ierarhul român a oficiat un Trisaghion la mormântul fostului stareț, Arhim. Grigorie, de care a fost foarte apropiat sufletește, și a participat la o sinaxă cu obștea dochiarită, unde a vorbit despre „rolul monahilor într-o lume «re-vrăjită» digital”.
Paradoxul monahismului: departe de lume, dar pentru lume
„În tradiția răsăriteană monahismul a fost și este caracterizat de un aparent paradox: părăsește lumea și se leapădă de orice este lumesc, dar rămâne, totodată, reperul esențial pentru creștinii din lume”, a spus Preasfințitul Părinte Macarie.
„Astfel, monahismul nu înseamnă doar retragere sau claustrare, cum deseori a fost perceput în Apus, ci mult mai mult decât atât. Înseamnă experiență a nevoinței radicale, integrale, pentru o participare cât mai plenară la lucrarea harului dumnezeiesc.”
„De altfel, știm că, în istoria Bizanțului și a lumii post-bizantine, a existat întotdeauna o legătură strânsă între mănăstire și popor”, a continuat părintele episcop.
„Retragerea lui din lume, lepădarea duhului lumesc și a tuturor celor lumești se face pentru o mai puternică și substanțială comuniune, curățită de elementul său lumesc, trupesc, cu întregul Adam, cu omul ca atare.”
Despre monahismul românesc și comunismul ateu
„Pentru noi, aici, în Răsărit, tradiția este vie, tradiția este experiență câștigată și împărtășită. Iar Muntele Athos este centrul viețuirii monahale din spațiul ortodox, prin tradiție și prin organizare”, a adăugat Episcopul român al Europei de Nord.
„Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în Sfântul Munte Athos întotdeauna s-a păstrat această continuitate patristică.”
„Mai greu a fost pentru țara mea, unde comunismul a căutat să taie tocmai acest fir, prin desființarea mănăstirilor și alungarea monahilor din obști. Am avut însă bătrâni duhovnicești care, într-un fel sau altul, au ajutat la reînnodarea firului, mai cu seamă după 1989”, a precizat ierarhul.
Zidul digital ne desparte de Dumnezeu
Preasfinția Sa a avertizat cu privire la pericolul actual care amenință monahismul și trăirea spirituală în general: „Între om și Dumnezeu s-a ridicat un nou zid, s-a așternut un nou văl: zidul digital”, a spus Preasfinția Sa.
„Lumea întreagă se află cuprinsă în această tehnologie digitală omniprezentă, ubicuă, intruzivă și foarte-foarte acaparantă. Este o tehnologie care, după cum o arată deja atât de mulți cercetători, remodelează experiența umană în chip fundamental”.
„Acest zid digital nu are legătură doar cu modul în care comunicăm, ci și cu o așteptare indusă deliberat ca tehnologia să rezolve problemele omenirii. Tehnologia devine, prin aceste așteptări induse, noua magie”, a avertizat Episcopul Macarie.
De viața monahală reală are nevoie lumea
„Utilizarea telefonului inteligent de către un monah trebuie, sub acest aspect, să fie drămuită foarte exigent și atent. Pentru că, prin telefonul inteligent, nu este vorba doar de niște conținuturi potențial dăunătoare la care monahul se poate expune, sau de timpul risipit, ci de un mod de a fi, de a gândi, de o conexiune care se stabilește”, a afirmat Preasfinția Sa.
„Mănăstirea, așadar, trebuie să rămână un spațiu privilegiat al interactiunii față-către-față, al experienței umane directe, un spațiu al întâlnirii și al viețuirii organice, al implicării personale și obștești. Mănăstirea trebuie să rămână ca o oază într-un deșert digital în care simulacrul și depersonalizarea afectează profund însăși condiția umană.”
„De viața monahală reală are nevoie lumea! Mai mult decât clipuri și întâlniri prin apeluri video, mai mult decât de „conținut digital” cu tematică monahală, lumea are nevoie de monahi reali, care să săvârșească nevoință reală în mănăstiri reale”, a încheiat Părintele Episcop Macarie.
Voievodul Alexandru Lăpușneanu (1555-1574), soția sa, Ruxandra, și fiul lor, Bogdan al IV-lea (1568-1572), au oferit numeroase danii în Sf. Munte Athos (inclusiv Mănăstirilor Dionisiou și Karakalu), precum și în Țara Sfântă (Mănăstirea Sf. Sava din Pustia Iudeii), relatează Agenția de știri Romfea, care a scris despre popasul ierarhului român în lavra athonită.
Foto credit: Facebook / Episcopia Europei de Nord
