Ieri, 31 mai 2009, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, în Biserica „Sfântul Teodor” din localitatea Malakopis, Capadocia. Cu acest prilej, Patriarhul Daniel a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre importanța Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic din 325, pe care i-a numit apărători ai dreptei credințe și ai unității Bisericii, ca reprezentanți ai unității ecleziale: „Sensul teologic-duhovnicesc al cinstirii celor 318 Sfinți Părinți, care s-au adunat în cetatea Niceea la chemarea Sfântului Împărat Constantin, este acela că învățătura de credință despre Hristos Domnul și despre Preasfânta Treime este stabilită, pe temeiul Sfintei Scripturi și al Tradiției Apostolice, numai de către Biserică, în plenitudinea ei, reprezentată prin vocea și prin conglăsuirea episcopilor ei din toată lumea. Iar această lucrare de dogmatizare și de tâlcuire a dreptei credințe o săvârșește Biserica prin insuflarea tainică a Preasfântului Duh, Duhul Adevărului, adică Duhul lui Hristos Domnul, Cel ce din ziua Cincizecimii nu părăsește nici o clipă Biserica pe care a constituit-o prin trimiterea Sa în lume de către Tatăl, la cererea Fiului”.
Totodată, a fost reliefată și importanța prezenței continue și neîntrerupte a Mântuitorului Iisus Hristos, Trupul Său tainic, adică în Biserică: „Când Mântuitorul spune: «Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului», nu arată că ucenicii vor fi nemuritori, ci că și urmașii acestora, episcopii, vor fi întăriți și înnoiți în întreita lor lucrare, de Însuși Mântuitorul Hristos, prin Duhul Sfânt. Cu această conștiință puternică și vie s-au adunat Părinții din toate zările lumii creștine pentru a salva unitatea Bisericii, aflată în pericol de dezbinare din pricina ereziei lui Arie din Alexandria. Dar tot din Alexandria Egiptului va străluci și primul mare apărător al Ortodoxiei ecumenice, și anume Sfântul Atanasie cel Mare, prin al cărui cuvânt inspirat a fost mărturisită dumnezeirea sau deoființimea Fiului cu cea a Tatălui ceresc”.
În continuarea cuvântului, Preafericirea Sa a mai arătat importanța comuniunii păstorilor Bisericii lui Hristos, păstrători ai adevăratei învățături de credință: „Dar nu un singur Părinte, oricât de înțelept și plin de har ar fi fost el, trebuia să mărturisească nașterea din veci a Fiului și deoființimea Ipostaselor divine, ci vocea păstorilor celor mulți, a celor rămași în comuniunea Bisericii, episcopi care nu pregetau să-și pună viața pentru oile lor duhovnicești, după chipul și cu ajutorul Păstorului Cel Bun și Veșnic. Printre aceștia s-a arătat atunci și Sfântul Nicolae al Mirelor Lichiei, cel blând cu inima, dar nestrămutat în apărarea dreptei credințe, și Sfântul Spiridon al Trimitundei, cel smerit în cuget, dar purtător al darului facerii de minuni, care prin rugăciune a făcut să se arate, prin materia cea neînsuflețită, taina Preasfintei Treimi. Deși diferiți ca origine etnică și geografică, episcopii ortodocși s-au arătat uniți în cuget ca adevărate turnuri de pază ale Ortodoxiei, faruri prealuminoase ale creștinătății universale, aprinse din lumina cea neînserată a Sfintei Treimi”.
„Având în ei de-a pururi lucrătoare mintea sau gândirea lui Hristos și călăuziți fiind de lumina Duhului Sfânt, Părinții Arhipăstori ai Bisericii dreptmăritoare ne învață și pe noi, cei de astăzi, cum se păstrează unitatea Bisericii, cea după chipul Treimii Celei veșnice. Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic au arătat că în ei lucrează cuvântul evanghelic al rugăciunii lui Iisus din noaptea sfintelor și mântuitoarelor Sale pătimiri: «Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi»”, a mai continuat Patriarhul Daniel.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai arătat că un alt aspect important al unității Bisericii îl reprezintă și păstrarea ei, prin împărtășirea continuă de sfințenia Mântuitorului, Capul nevăzut al Bisericii: „În cuprinsul aceleiași rugăciuni arhierești, Mântuitorul a cerut Tatălui Său ceresc și veșnic ca să-i sfințească pe ucenici întru adevărul Său, adică prin cuvântul Său (cf. Ioan 17, 17). La această rugăciune de sfințire a ucenicilor, Hristos Domnul va adăuga, câteva ceasuri mai târziu, jertfa Sa de pe Cruce, prin care «S-a sfințit pe Sine Însuși, ca om, pentru ca și ei să fie sfințiți în adevăr». Fără participarea continuă la sfințenia dumnezeiască, împărtășită oamenilor de către Tatăl prin Fiul în Sfântul Duh, nici Apostolii, nici urmașii acestora și nici cei ce cred în Dumnezeu prin cuvântul lor n-ar fi putut păstra unitatea Bisericii. De ce? Pentru că păcatul orgoliului nemăsurat, al mândriei, care întunecă mințile ereticilor, se află la baza rătăcirilor și dezbinărilor care, aidoma unor valuri dezlănțuite, lovesc necurmat corabia Bisericii. Așa trebuie să înțelegem alăturarea în Simbolul de credință a primelor două atribute ale Bisericii, «una» și «sfântă», care stau sau cad împreună; ele izvorăsc din Persoana cea Una și Sfântă a Mântuitorului Hristos și se comunică Bisericii prin lucrarea Duhului Sfânt, «Duhul Adevărului» și al unității «în legătura păcii», pentru a arăta că Biserica este icoana iubirii Preasfintei Treimi”.
Mai apoi, Preafericitul Părinte Daniel a oferit exemplul Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei, ca luptător împotriva marelui pericol al ereziilor și al dezbinării Bisericii: „Să-l ascultăm însă pe Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, luptător neobosit pentru dreapta credință și unitatea Bisericii, vorbindu-ne despre pericolul cel mare al ereziilor din vremea sa: «Tulburarea Bisericilor este mai violentă decât o furtună pe mare. Din pricina ei, toate granițele fixate de Părinți sunt mutate din loc, toate temeliile, tot ceea ce constituie zid de apărare a învățăturilor este zdruncinat!… Biserici întregi au căzut în capcanele eretice, lovindu-se ca de niște stânci… O noapte întunecoasă, adâncă și tristă s-a lăsat peste Biserică, pentru că „luminile lumii”, puse de Dumnezeu să lumineze sufletele popoarelor, au fost izgonite…»”.
Acest pericol al ereziilor s-a perpetuat și în zilele noastre, sub alt chip, acela al neoarianismului, gnosticismului și agnosticismului, al neoiconoclasmului și al secularismului. „În fața acestor noi provocări, grija Păstorilor Bisericii Ortodoxe Universale trebuie să fie aceea de a păstra și adânci unitatea de credință, liturgică și canonică, pentru ca «toți cei care se împărtășesc dintr-o pâine și dintr-un potir să fie uniți unul cu altul prin împărtășirea Aceluiași Sfânt Duh», cum se spune în Anaforaua din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Unitatea Bisericii este, deodată, un dar al lui Dumnezeu și o fructificare de către noi a darului comuniunii Sfântului Duh, prin frățietate, jertfelnicie și iertare”, a mai afirmat Preafericirea Sa.
În încheierea cuvântului Său, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a reliefat importanța vieții și operei teologice a marelui ierarh capadocian, omagiat anul acesta în toată Biserica Ortodoxă Română: „Comemorând și omagiind anul acesta pe Sfântul Vasile cel Mare și pe ceilalți Sfinți Capadocieni, suntem datori să apărăm în mod statornic credința ortodoxă pentru care ei au luptat cu ereziile și au înfruntat pe prigonitorii Bisericii. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va fi solicitat de către Noi să declare următorii doi ani, 2010 și 2011, ca ani ai Crezului Ortodox Niceo-Constantinopolitan, formulat la Sinoadele I (325) și II (381) Ecumenice, tocmai pentru a cinsti pe Sfinții Părinți Capadocieni și din alte țări care au contribuit la apărarea și promovarea credinței ortodoxe. Astfel, cinstirea arătată Sfinților Părinți ai Bisericii ne ajută să ne întărim în credință și în viață de sfințenie, să creștem duhovnicește și să ne bucurăm de prezența și lucrarea Sfântului Duh în Biserică, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea noastră. Amin”.
Sursa: Ziarul Lumina
