Preotul Nicolae Dima de la Biserica „Sfântul Nicolae” – Dintr-o zi din Capitală le-a vorbit luni colegilor preoți din Arhiepiscopia Bucureștilor despre experiența durerii și despre cum trebuie să reacționăm la suferință.
Intitulat „Experiența durerii și elemente practice de pastorație a suferinței”, referatul pr. Nicolae Dima a fost structurat în trei capitole, în care a expus din experiență personală stările cu care se confruntă cel aflat în suferință.
Să nu privim în trecut şi nici în viitor
„Printre primele lucruri pe care le înveți în școala intensivă a durerii este să nu privești în spate. De ce? Pentru că din trecut vine către tine întrebarea obsedantă și periculoasă «Cum de am ajuns într-o astfel de situație? Și, mai ales, ce puteam să fac pentru ca să previn tragedia?»”.
„Este o întrebare periculoasă pentru sufletul îndurerat, pentru că ea are tendința să te țină captiv, rostogolindu-se mereu și mereu în minte. Ea este dublată de un regret adânc, dar care este înveninat, pentru că nu produce nicio consecință pozitivă. Este doar o adâncire în neputință, necaz și, în cele din urmă, disperare”, a adăugat clericul.
Totuși, pr. Nicolae Dima a explicat faptul că are sens ca „dintr-o perspectivă duhovnicească” să ne întrebăm de ce îngăduie Dumnezeu astfel de situații în viața noastră.
„Sfinții Părinți ai Bisericii ezită să spună răspicat că boala și suferințele sunt pedepse pentru păcat, dar spun mereu că prin boală și suferință Dumnezeu ne ghidează către o nouă stare sufletească, și în final către o nouă viață”.
„La fel de nefericit ești”, a continuat clericul, „și atunci când privești prea insistent spre viitor”, pentru că astfel își face loc în minte frica.
„Nu mai este doar suferința ca atare, durerea imediată, ci dominantă devine mai ales frica pentru tot ceea ce este posibil să urmeze. Așadar, din trecut ne urmărește vinovăția, iar din viitor vine către noi spaima”.
„Cum putem scăpa din această dublă capcană?”
„Există un răspuns evident: concentrându-ne pe prezent. Omul credincios care trece prin durere înțelege că momentul prezent este cel care contează, nu trecutul și nici viitorul”.
Pr. Nicolae Dima a explicat în continuare faptul că atunci când cineva drag suferă, fie că este vorba despre soț, copil, mamă sau chiar despre sine, acțiunile concrete și credința manifestată în prezent sunt cele care contează.
„Acum, în acest moment, eu pot să lucrez pentru binele celui care suferă, fie că e vorba despre soția mea, copilul meu, mama mea, fie că este vorba despre mine însumi. Acum pot să merg la Sfântul Maslu, acum pot să merg la moaștele unui sfânt vindecător, acum pot să mă așez în genunchi ca să mă rog. Prezentul este momentul faptelor credinței, nu viitorul, și cu atât mai puțin trecutul”.
Orice formă de suferință devine suportabilă atunci când nu este în zadar
În continuare, pr. Nicolae Dima a vorbit despre câteva dintre cazurile medicale grave pe care le-a întâlnit în ultimii ani și de suferința cu care apropiații lor s-au confruntat, pentru valoare lor de exemplu.
Aici, a explicat pr. Nicolae Dima, în momentele în care „frica pune stăpânire pe sufletul pacientului și al familiei lui, aici este spațiul cel mai potrivit pentru credință”.
„Exact în acest punct sensibilitatea sufletului este atât de mare, încât el poate accepta orice mesaj care-i dă speranță”.
„Scepticismul sau indiferența lui religioasă se găsește atunci în punctul de rupere. Este momentul pe care preotul poate și trebuie să-l folosească. Orice formă de suferință devine mai suportabilă atunci când nu este în zadar. Dacă preotul reușește să-i transmită unei persoane dărâmate de durere convingerea că suferința te duce, prin credință, într-un loc mai bun decât cel din care vii, atunci sunt șanse ca din sămânța credinței să crească un arbore imens”.
În ultima parte a prezentării, pr. Nicolae Dima a descris, din experiență proprie, mai multe elemente de pastorație pentru cei suferinzi, care s-au dovedit a fi benefice pentru fiica lui, printre care: grupul de rugăciune al parohiei, prezența preoților la spital, grija manifestată printr-un apel telefonic, Taina Sfântului Maslu și folosirea uleiurilor sfințite și efectul sfintelor moaște pentru cei bolnavi.
„Nimic din toate aceste metode pastorale nu este o noutate pentru un preot. El le face pe toate, pentru că intuiește că așa poate să fie de folos bolnavului. Le-am spus însă pentru că eu pot da o mărturie despre cât de importante sunt ele și cât de necesare celui care, în fața durerii dramatice, nu poate și nu știe cum să se apere”, a adăugat la final pr. Nicolae Dima.
Referatul a fost prezentat în cadrul Conferinței pastoral-misionare a clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, desfășurată luni la Palatul Patriarhiei.
Vezi și:
Cuvântul Patriarhului Daniel la deschiderea Conferinței clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor
