Părintele Răzvan Brudiu, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia și coordonatorul ASCOR Alba Iulia, a participat în Sâmbăta lui Lazăr la tunderea în monahism a doi novici, oficiată la Mănăstirea Oașa din județul Alba. El i-a comparat pe noii monahi cu „alți Lazări morți și înviați”.

„În timpul cutremurătoarei rânduieli, identitățile celor doi au fost schimbate. Unul a devenit Varlaam, după numele faimosului mitropolit Varlaam al Moldovei (creatorul primei tiparnițe și al Cazaniei), iar altul Simeon, după numele ierarhului transilvănean Simion Ștefan, sfânt de numele căruia se leagă traducerea și tipărirea în limba română a Noului Testament de la Bălgrad”, explică Părintele Răzvan Brudiu într-o postare pe Facebook.

„Într-un final, cei doi novici au fost aduși sub o mantie lungă și neagră de nașii lor de călugărie. În timp ce ascultam vocile metalice și pătrunzătoare ale psalților, cei doi frați îmbrăcați în cămăși albe, precum neofiții odinioară, și cu părul despletit, băteau metanii până la pământ sub mantiile cernite, până ce au ajuns pe solee unde s-au întins la pământ cu brațele deschise, în semnul crucii.”

„Sutele de chipuri care participau la călugăria celor doi erau atât de diferite: unele erau sobre, altele aveau în colțul ochiului o lacrimă, altele zâmbeau discret, altele erau uimite, altele curioase. Ce asemănători suntem și, totuși, ce diferiți! Unii dintre cei prezenți au murit împreună cu cei doi, alții au fost afundați din nou în cristelnița botezului, iar alții, fără să-și dea seama, au retrăit momentul unic al nunții lor”, a scris părintele lector.

Sâmbăta lui Lazăr, o întâlnire a omului cu propria moarte

„Nu întâmplător, sâmbăta lui Lazăr – ce sâmbătă! – e o întâlnire dureroasă și reală a omului cu propria moarte, dar, în același timp, e și o prefigurare a învierii de la sfârșitul sfârșiturilor și un simbol al renașterii din moartea păcatelor la viața cea nouă și veșnică în Hristos.”

„A urmat mărturisirea fraților, adică o serie de întrebări la care erau nevoiți să răspundă: de ce au venit la mănăstire, dacă doresc să se învrednicească de îngerescul chip, dacă vor rămâne până la ultima suflare a vieții în mănăstire. Au mai urmat încă trei făgăduințe cam greu, dar nu imposibil de împlinit pentru monahul de azi: fecioria, ascultarea și sărăcia”, a mai relatat părintele coordonator al ASCOR Alba.

„După momentul tunderii, frații au primit hainele specifice monahilor: paramanul, dulama alandala, centura, culionul, camilafca, sandalele, mătăniile, rasa și mantia. De fapt, au primit toate armele lui Dumnezeu, pe care le amintește Pavel, apostolul lui Mesia, în epistola adresată efesenilor.”

„Au mai primit și câte o carte a Noului Testament, o cruce și lumânarea de ceară curată. După momentul îmbrăcării cu toate hainele călugărești, toți cei prezenți am trecut prin fața celor doi proaspeți monahi întrebându-i: Cum te cheamă, părinte? Iar ei ne răspundeau cu noul și încă neobișnuitul nume: Varlaam monahul, Simeon monahul”, scrie clericul.

„Învățasem între timp și textul pe care trebuie să-l zic după întrebare: Să te mântuiești în Domnul, rugându-te și pentru mine, păcătosul! Iar ei – nu vă mint! – nu mai știu ce mi-au răspuns. Timp de șapte zile, cei doi monahi sunt scutiți de orice ascultare, rămânând permanent în biserică.”

„De fapt, aceștia îi închipuie pe neofiții primelor veacuri creștine (cei proaspăt botezați în noaptea de Paști), care rămâneau timp de o săptămână în sfântul lăcaș, rugându-se și stând cu mintea cât mai mult la Dumnezeu.”

„Au mai murit doi oameni pentru această lume, și odată cu ei întreaga lume… dar câtă înviere!” a încheiat Părintele Lector Răzvan Brudiu.

Sursa foto: Facebook / Mănăstirea Oașa (Pr. Răzvan Brudiu, slujire la Schitul Găbud al Mănăstirii Oașa)

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews